Relațiile Iran-Azerbaidjan în umbra conflictului regional

Conflictul recent dintre Iran și Israel a exacerbat diferențele preexistente în relația Iran-Azerbaidjan, transformând tensiunile în contradicții cu potențial de conflict. Deși ambele națiuni recunosc beneficiile cooperării, în special în ceea ce privește inițiativele economice și proiectele de infrastructură, divergența fundamentală în alinierile lor strategice sugerează că o relație stabilă, bazată pe încredere, rămâne o perspectivă îndepărtată. Azerbaidjanul se află prins între un vecin puternic și un partener strategic din ce în ce mai activ și este forțat să navigheze într-un peisaj geopolitic din ce în ce mai precar, în timp ce Iranul trebuie să ia în considerare Azerbaidjanul ca un potențial risc de securitate.

Conexiunea israeliană: sursa anxietății iraniene

Preocupările Iranului cu privire la Azerbaidjan provin în principal din consolidarea legăturilor dintre Baku și Israel. Teheranul și-a acuzat în repetate rânduri vecinul că permite serviciilor secrete și militare israeliene să opereze de pe teritoriul azer pentru a amenința suveranitatea și securitatea iraniană. Aceste acuzații, care s-au intensificat în timpul războiului de 12 zile, reflectă percepția Iranului asupra Azerbaidjanului ca un potențial „flanc moale” pe care Israelul l-ar putea exploata pentru operațiuni în interiorul granițelor iraniene. Această narațiune primește un sprijin constant în mass-media de stat iraniană și pe canalele afiliate Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).

Azerbaidjanul susține că relația sa cu Israelul se bazează exclusiv pe interese naționale legitime, în special în sectoarele tehnologiei și apărării. Israelul a devenit un furnizor cheie de arme pentru Azerbaidjan, un parteneriat care s-a dovedit a fi esențial în victoria Bakului în timpul războiului din Nagorno-Karabah din 2020. În ciuda acuzațiilor persistente ale Iranului și a declarațiilor publice ale oficialilor iranieni care sugerează complicitatea azerbaidjanului, Baku a negat orice implicare în operațiunile militare israeliene care vizează Iranul.

În ciuda acestei tensiuni sporite, ambele părți au depus eforturi pentru a menține o destindere diplomatică fragilă. Recentele vizite ale președintelui iranian Masoud Pezeshkian la Baku, inclusiv participarea la Summitul Organizației de Cooperare Economică (ECO), și discuțiile sale cu președintele azer Ilham Aliyev, semnalează dorința Teheranului de a menține un anumit nivel de cooperare. Aceste angajamente diplomatice au dus la acorduri privind comerțul, transportul, mass-media și schimburile culturale, demonstrând o abordare pragmatică, în ciuda neîncrederii profunde.

Astfel de deschideri diplomatice se confruntă adesea cu critici din partea establishmentului conservator al Iranului, care rămâne profund suspicios față de alianțele strategice ale Azerbaidjanului. Contrastul puternic al reacțiilor regionale la conflictul Iran-Israel – Azerbaidjanul menținând o poziție în mare parte neutră, în timp ce chiar și rivalul său regional, Armenia, s-a alăturat Turciei și Pakistanului în condamnarea Israelului – ilustrează și mai mult alinierile strategice divergente aflate în joc.

Factorul turc: Adâncirea diviziunii

Alianța tot mai mare dintre Azerbaidjan și Turcia complică și mai mult ecuația din perspectiva Iranului. Relația Baku-Ankara se bazează pe rădăcini adânci de istorie, cultură și identitate turcică comune, manifestându-se printr-o cooperare militară robustă, exerciții comune și un sprijin politic neclintit. Această axă formidabilă, combinată cu legăturile tot mai strânse ale Azerbaidjanului cu Israelul, creează un sentiment de încercuire și o izolare geopolitică sporită pentru Iran – în special având în vedere influența diminuată a Rusiei în Caucazul de Sud din cauza preocupării sale față de Ucraina.

Implicații economice și preocupări strategice

Conflictul Iran-Israel a generat implicații economice semnificative pentru regiune. În timp ce prețurile globale ale petrolului au înregistrat fluctuații care ar putea aduce beneficii veniturilor din petrol și gaze ale Azerbaidjanului pe termen scurt, preocuparea mai mare a Baku se concentrează pe instabilitatea regională care amenință proiecte cruciale de energie și transport. Azerbaidjanul a investit masiv în a se impune ca un centru energetic și logistic vital, în special prin intermediul Coridorului Sudic de Gaze. Orice escaladare susținută ar putea pune în pericol grav aceste proiecte ambițioase de infrastructură.

Coridorul Zangezur propus rămâne o sursă semnificativă de dispută între cele două națiuni. Această rută de tranzit ar conecta Azerbaidjanul propriu-zis de exclava sa Nakhichivan prin provincia Syunik din Armenia, bucurându-se de un sprijin puternic din partea Azerbaidjanului și Turciei, în timp ce se confruntă cu opoziția vehementă a Iranului. Teheranul consideră coridorul o amenințare directă la adresa rutelor sale terestre de acces către Rusia și Europa prin Armenia, interpretându-l ca o încercare de a izola și mai mult Iranul la nivel regional. Mediul post-conflict ar putea determina Azerbaidjanul să încerce să profite de distragerile regionale pentru a avansa acest proiect controversat.

Rolul diminuat al Rusiei și complicațiile interne

Rolul Rusiei în această dinamică în evoluție merită o atenție deosebită. Deși din punct de vedere istoric este un jucător influent în Caucazul de Sud, preocuparea Rusiei pentru războiul său din Ucraina a creat un vid de putere pe care Turcia și Israelul l-au umplut cu nerăbdare. Ca răspuns, Rusia și Iranul au căutat să își aprofundeze cooperarea militară în Marea Caspică, așa cum demonstrează exercițiile navale comune, cum ar fi CASAREX 2025. Aceste manevre reprezintă probabil o încercare de a afirma dominația regională și de a contracara influența crescândă a statelor turcice și a partenerilor lor occidentali.

Populația etnică azeră care locuiește în provinciile nordice ale Iranului adaugă un alt nivel de complexitate relațiilor bilaterale. Ambele guverne apelează ocazional la acest grup demografic, introducând o dimensiune internă tensiunilor lor care s-ar putea dovedi deosebit de volatilă dacă relațiile continuă să se deterioreze.

Traiectorii viitoare: Incertitudine și divergență strategică

Privind în perspectivă, traiectoria relațiilor Iran-Azerbaidjan rămâne extrem de incertă. Dacă Iranul va persista cu acuzațiile de complicitate a Azerbaidjanului cu Israelul, în timp ce Baku continuă să-și consolideze alianțele cu Tel Aviv și Ankara, relația va rămâne probabil prinsă într-o dinamică de „război rece”, perpetuu susceptibilă la escaladare odată cu orice nou incident de securitate.

Provocarea fundamentală constă în conflictul dintre interesele strategice și imperativele de securitate. Deși ambele națiuni recunosc necesitatea practică a cooperării economice și a stabilității regionale, preocupările profunde ale Iranului în materie de securitate cu privire la prezența Israelului în apropierea granițelor sale creează un obstacol aproape insurmontabil în calea construirii unei încrederi autentice.

Caucazul de Sud, deja una dintre cele mai volatile regiuni ale lumii, se confruntă acum cu o complexitate geopolitică și mai mare în urma acestui conflict regional mai amplu. Pe măsură ce structurile tradiționale de putere se schimbă și noile alianțe se solidifică, relația Iran-Azerbaidjan servește ca un microcosmos al realinierilor mai ample care remodelează Orientul Mijlociu și periferia sa. Rezolvarea finală a acestor tensiuni va depinde probabil nu doar de eforturile diplomatice bilaterale, ci și de traiectoria mai largă a conflictelor regionale și de evoluția echilibrului de putere între principalii actori regionali și globali.