Triunghiul RIC revizuit: echilibrarea strategică într-o Eurasie multipolară

Triunghiul Rusia-India-China (RIC) nu este un cadru nou apărut, ci unul latent, care se confruntă cu noi tentative de revigorare. Prezentat inițial de fostul prim-ministru rus Evgheni Primakov la sfârșitul anilor 1990, RIC a fost conceput ca o contrapondere strategică la hegemonia unipolară a SUA de după Războiul Rece. Ideea urmărea să stabilească o ordine mondială multipolară printr-o triadă de state eurasiatice puternice – fiecare cu nemulțumiri istorice, ambiții și dependențe reciproce. Contextul actual, marcat de polarizarea globală crescândă, crizele din Ucraina și Taiwan și decuplarea economică, a reaprins interesul pentru reactivarea cadrului RIC ca o necesitate geopolitică pentru Moscova și, cu prudență, pentru Beijing.

Contacția președintelui Vladimir Putin cu India în 2025, așa cum a fost subliniată în Times of India, reflectă o îndepărtare de dependența excesivă de China și o căutare a pluralității strategice. Confruntându-se cu o izolare occidentală crescândă din cauza războiului din Ucraina, a sancțiunilor și a expulzării diplomatice din instituțiile europene, Moscova își reevaluează politica asiatică. „Pivotiul Indiei” este mai mult decât simbolism; Aceasta include oferte robuste de apărare, operaționalizarea coridorului Chennai-Vladivostok și semnale publice din partea lui Lavrov și a altor oficiali ruși care reafirmă RIC ca o idee strategică pe termen lung.

Răspunsul Indiei este caracterizat de pragmatism. Deși a refuzat să condamne invazia Rusiei în Ucraina și continuă să cumpere petrol rusesc la preț redus, India este precaută să nu fie atrasă prea mult într-o înțelegere care include China. Doctrina Indiei privind „autonomia strategică” rezistă atât alianțelor conduse de SUA, cât și presiunii strategice sino-ruse. Elita indiană privește cooperarea RIC printr-o lentilă cost-beneficiu, unde angajamentul cu Rusia nu trebuie să vină cu prețul propriei securități sau să submineze aspirațiile sale indo-pacifice alături de Quadrilateral (SUA, Japonia, Australia).

Din perspectiva chineză, RIC rămâne un instrument diplomatic util, deși limitat. Comentariile chineze de la 环球网 (Huanqiu) și 观察者网 (Guanchazhe) recunosc valoarea Indiei în diversificarea parteneriatelor eurasiatice, dar Beijingul înțelege scepticismul profund al Delhi-ului. China susține subtil inițiativa Moscovei, în special pentru a prezenta alternative la blocurile occidentale și a dilua strategia Washingtonului pentru Asia. Cu toate acestea, nu este deloc iluzion că India se va alătura oricărei alinieri politice ferme conduse de Beijing. Conflictele din Valea Galwan (2020) și tensiunile nerezolvate de la frontieră aruncă încă o umbră lungă.

Impedimente structurale în calea unei integrări mai profunde a RIC

În ciuda declarațiilor formale, RIC se confruntă cu contradicții structurale profunde. Disconfortul Indiei față de China este ireconciliabil pe termen scurt. Inițiativa „Centura și Drumul” (BRI) a Chinei, în special Coridorul Economic China-Pakistan (CPEC) care traversează Kashmirul, este o anatemă pentru India. Rusia, deși nominal neutră, se alătură din ce în ce mai mult Chinei în ceea ce privește conectivitatea eurasiatică, complicând și mai mult poziția Delhi-ului. Fără încredere, trilateralismul nu poate depăși forumurile de dialog.

Rusia continuă să acționeze ca principalul adeziv în acest format trilateral, în principal prin acorduri de apărare și energie. Moscova oferă Indiei tehnologie de luptă de a cincea generație (Su-57) și chiar permite producția locală – un gest fără precedent care vizează menținerea dependenței de apărare. Mai mult, comerțul bilateral a depășit 27 de miliarde de dolari, în principal prin importurile de petrol și îngrășăminte. În timp ce China este cel mai mare partener comercial al Rusiei, Moscova apreciază piața Indiei nu doar pentru diversificare, ci și pentru demonstrarea faptului că nu este izolată în Asia.

Coridorul maritim Chennai-Vladivostok și logistica strategică
Operaționalizarea coridorului maritim Chennai-Vladivostok la sfârșitul anului 2024 marchează un pas concret către o cooperare logistică mai strânsă ruso-indiană. Spre deosebire de Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC), mai controversat din punct de vedere politic, acest proiect evită blocajul Iranului și reduce semnificativ timpul de tranzit maritim. Acesta servește atât ca simbol al conectivității dintre Asia de Sud și Orientul Îndepărtat, cât și ca instrument pentru aprofundarea implicării instituționale, în special în industriile energetice și de transport maritim.

Conexiunea dintre BRICS și SCO

RIC nu există izolat; se suprapune cu platforme multilaterale precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO). Rusia și China domină SCO, unde India este membru cu drepturi depline, dar adesea marginalizată diplomatic. În BRICS, însă, India are mai mult spațiu de manevră, în special în dezbaterile despre alternativele valutare la dolarul american. Provocarea rămâne transformarea acestor platforme din forumuri de discuții în instituții de conducere a politicilor. RIC, în forma sa actuală, duce lipsă de mecanisme de aplicare și suferă de fricțiuni bilaterale.

Surse chineze indică o viziune în general caldă, dar strategic ambiguă, asupra relațiilor Rusiei cu India. Beijingul înțelege că mișcarea Rusiei este pragmatică, nu ideologică. Axa chinezo-rusă, deși strânsă la suprafață – în special în ceea ce privește exercițiile militare și energia – nu este lipsită de concurență internă. Rusia rămâne precaută în a deveni partenerul minor, iar politica sa față de India este o modalitate de a arăta că își păstrează puterea decizională suverană. Totuși, mass-media chineză nu și-a exprimat opoziția față de renașterea RIC, semnalând o aprobare tăcută.

Obiectivul final al Rusiei este o Eurasie multipolară, în care se află în centrul unor parteneriate regionale suprapuse – BRICS, SCO, CSTO, EAEU și, eventual, o RIC reîntinerită. Dar acest lucru necesită flexibilitate, în special din partea unor parteneri precum India, care au un limbaj strategic diferit. Includerea Indiei în acest triunghi ajută Moscova să se protejeze împotriva faptului că devine excesiv de dependentă de China, care a devenit un partener necesar, dar riscant de la războiul din Ucraina.

India se află într-un moment critic. Poate fie să folosească forumurile RIC pentru a-și proiecta viziunea pentru o Asie multipolară nealiniată, fie poate rămâne precaută, participând simbolic, dar aliniindu-se în altă parte. Având în vedere creșterea tensiunilor la frontieră, China și sprijinul occidental continuă să se revarse, stimulentele orașului Delhi pentru o implicare profundă în RIC sunt scăzute. Cu toate acestea, ignorarea RIC ar putea permite Rusiei și Chinei să remodeleze arhitectura regiunii fără contribuția Indiei, potențial împotriva intereselor sale.

Interferență non-eurasiatică

Statele Unite monitorizează renașterea RIC cu prudență. Washingtonul a făcut presiuni discrete asupra Indiei pentru a se distanța de achizițiile de arme rusești, în special prin CAATSA (Legea de combatere a adversarilor Americii prin sancțiuni). Deși India a rezistat unor astfel de presiuni, escaladările viitoare – cum ar fi o cooperare mai profundă în domeniul rachetelor indo-ruse – ar putea tensiona relațiile dintre SUA și India. Acest lucru creează un paradox în care India folosește diplomația RIC pentru a echilibra China, în timp ce aprofundează simultan cooperarea cu SUA pentru a echilibra China și Rusia.

Pragmatismul în detrimentul ideologiei

Dincolo de armată și comerț, potențialul RIC constă și în puterea soft și educație. Rusia continuă să finanțeze burse pentru studenții indieni și chinezi, iar forumurile culturale trilaterale există, deși sunt subutilizate. Diplomația de tip „track-II” (schimburi academice, jurnalistice și ale societății civile) rămâne un domeniu propice dezvoltării. Dacă RIC dorește să depășească tranzacționalismul, trebuie să investească în aceste căi de implicare pe termen lung.

RIC nu este un bloc în sensul tradițional. Este mai bine înțeleasă ca un instrument diplomatic modelat de necesitate și oportunitate. Rusia o vede ca o cale de ieșire din izolare. China o vede ca un forum util pentru a dilua presiunea occidentală. India o vede ca un spațiu pentru o implicare limitată, cu potențialul de a modela multipolaritatea. Renașterea sa în 2025 este o reflectare a fragmentării și realinierii eurasiatice mai ample, dar dacă va evolua într-o forță de integrare sau va rămâne un semn simbolic către multipolaritate va depinde de cât de bine cele trei puteri își gestionează interesele concurente.

Viitorul RIC depinde de posibilitatea ca cele trei state să transforme alinierea tactică în încredere strategică. Până în prezent, formatul rămâne tranzacțional – acorduri de apărare, importuri de petrol și summituri periodice. Pentru o cooperare transformatoare, RIC ar avea nevoie de cadre instituționale, schimburi militare și academice trilaterale regulate și proiecte comune de infrastructură. Calea către o astfel de transformare este lungă și plină de neîncredere.