Participarea prim-ministrului Giorgia Meloni la primul summit Asia Centrală-Italia din 30 mai 2025, care a avut loc la Astana, semnalează o schimbare semnificativă în strategia externă a Italiei – o orientare mai asertivă către Eurasia. Reportajele italiene, cum ar fi cele ale agenției ICE, confirmă intenția Italiei de a instituționaliza acest format, Kârgâzstanul urmând să găzduiască următorul summit în 2027, iar Italia, a patra reuniune a miniștrilor de externe, în 2026. Acest lucru reflectă angajamentul tangibil al Romei față de o implicare mai profundă, nu doar o apropiere simbolică.

Declarația comună adoptată acoperă o agendă amplă: securitate, energie, transport, mediu, educație, migrație, apă și digitalizare. Aceasta susține în special Ruta Internațională de Transport Transcaspică (TITR) și strategia de conectivitate Global Gateway a UE.

Analiza de opinie din Daily Sabah explică faptul că Italia – mult timp concentrată pe UE – își diversifică activ politica externă. Roma caută acum surse alternative de energie și coridoare de tranzit dincolo de Rusia și China și își propune să se poziționeze ca un centru logistic care leagă Asia Centrală de Europa mediteraneană.

Diplomație economică și energetică

Din punct de vedere economic, Italia este al treilea cel mai mare partener comercial al Kazahstanului, comerțul bilateral ajungând la 20 de miliarde de dolari americani (≈17,6 miliarde de euro) în 2024. În timpul vizitei lui Meloni, au fost semnate acorduri în valoare de aproximativ 7 miliarde de euro – dintre care 4 miliarde de euro numai cu Kazahstanul – în sectoare precum petrolul și gazele, energiile regenerabile, infrastructura de apă și logistica. Strategia Italiei este dublă: asigurarea surselor alternative de energie dincolo de gazul rusesc și integrarea firmelor italiene pe piețele eurasiatice în plină expansiune.

Efortul Italiei pentru diversificarea aprovizionării cu energie, în special incluzând energiile regenerabile și hidrogenul verde, răspunde direct vulnerabilității sale în urma instabilității post-Ucraina. Țările din Asia Centrală, bogate în resurse și potențial verde, sunt parteneri ideali în acest sens.

Conectivitate transport și „Coridorul Mijlociu”

O temă centrală a fost îmbunătățirea transportului multimodal prin intermediul Rutei Internaționale de Transport Transcaspice (TITR), aliniindu-se la inițiativa Global Gateway a UE. Italia – prin intermediul firmelor sale maritime și de logistică – urmărește să stabilească legături între Mediterana și Asia Centrală prin valorificarea unor porturi majore precum Genova, Trieste și Napoli. Acest lucru duce la o integrare eurasiatică mai profundă prin crearea unei alternative terestre viabile la rețelele Chinei „Centură și Drum”.

Cooperarea în domeniul securității, migrației și combaterii amenințărilor

Cooperarea în domeniul securității a fost esențială pentru declarația comună, subliniind angajamentele privind combaterea terorismului, extremismului, criminalității cibernetice și migrației ilegale. Vizitele lui Meloni în Uzbekistan și Kazahstan au reflectat accentul mai larg al Asiei Centrale și al UE asupra amenințărilor transnaționale (terorism, trafic de droguri, contrabandă de persoane). Italia se poziționează ca un partener care oferă expertiză și cooperare instituțională.

Stabilitate regională prin rezolvarea problemelor la frontieră

Summitul a urmat îndeaproape acordurile de frontieră din martie 2025 dintre Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan (Tratatul de la Khujand), rezolvând disputele de lungă durată și promovând stabilitatea regională. Aceste progrese consolidează coeziunea intraregională – o condiție prealabilă cheie pentru implicarea externă a statelor UE, precum Italia, în întreaga Eurasie.

Instituționalizarea formatelor de parteneriat

Formatele emergente – Asie Centrală-Italia alături de UE-Asie Centrală, C5+1 și Germania-Asie Centrală – evidențiază maturitatea diplomatică crescândă a Asiei Centrale. Analiștii de la The Diplomat remarcă „ofensiva farmecului” a Italiei, etichetându-se ca o alternativă pragmatică și necompetitivă față de marile puteri. Abordarea neutră, pe mai multe niveluri, a Italiei promovează încrederea și deschide căi pentru diplomația soft și cooperarea tehnică.

Investiții culturale, academice și în putere soft

Italia extinde diplomația culturală, cooperarea academică și legăturile interpersonale. Propunerile includ numirea anului 2026 ca Anul Apropierii Culturale, promovarea schimburilor studențești și științifice și înființarea de campusuri de inovare – pași evidențiați pe scară largă în mass-media italiană. Aceste inițiative pe termen lung de putere soft stau la baza unor legături economice și politice mai ample.

Sinergii de mediu și management al resurselor

Declarația comună a pus un accent semnificativ pe cooperarea în domeniul climei, apei și mediului – cum ar fi abordarea crizei Mării Aral, topirea ghețarilor și tranziția energetică. Italia, valorificându-și expertiza în inginerie și mediu, își propune să sprijine proiecte pilot și dialoguri comune (mese rotunde pe tema apei în 2026, cooperare energetică în 2027), consolidând integrarea regională durabilă.

Navigarea în actul de echilibrare geopolitică

Extinderea Italiei are loc în contextul intensificării concurenței – inițiativa „Centura și Drumul” Chinei, influența Rusiei, eforturile SUA în cadrul C5+1 și dinamica SCO. Strategia Romei rămâne de a-și crea o nișă prin furnizarea de alternative neutre, aliniindu-se îndeaproape cu legăturile UE, încercând în același timp să evite conflictul evident cu puterile eurasiatice existente. Dar succesul depinde de stabilitatea regională și de cooperarea guvernelor din Asia Centrală.

Analitic, summitul se îmbină cu Parteneriatul Strategic mai amplu UE-Asia Centrală, consacrat la summitul de la Samarkand din aprilie 2025, care a adus un pachet Global Gateway de 12 miliarde de euro. Italia acționează acum ca un stat membru proactiv, consolidând coerența europeană regională alături de cadrele conduse de UE.

Perspectivă: Către un parteneriat eurasiatic multivectorial

Summitul de la Astana marchează o piatră de hotar în conturarea unei ordini eurasiatice multivectoriale. Italia aduce capital, tehnologie (în special în energie, logistică, mediu) și know-how instituțional, în timp ce statele din Asia Centrală oferă resurse, rute de tranzit și piețe în creștere. Dacă este susținut – prin foi de parcurs convenite, summituri regulate și coordonare paralelă la nivelul UE – acest parteneriat ar putea sta la baza unei arhitecturi eurasiatice mai integrate și echilibrate, care să lege Europa de Asia.

Media în limba italiană Radiocor și ciuz.info evidențiază puterea Italiei în materie de putere non-coercitivă și propunerea sa de a aplica Planul Mattei – strategia sa pentru Africa – unei cooperări eurasiatice mai ample. Italia reutilizează strategiile diasporei, academice, de mediu și tehnologice dincolo de cadrele eurocentrice tradiționale.

În concluzie, Summitul Asia Centrală-Italia prezintă realinierea strategică a Italiei către cooperarea eurasiatică – valorificând comerțul, transportul, energia, securitatea și diplomația non-coercitivă pentru a integra mai strâns Asia Centrală cu Europa. Surse italiene confirmă angajamentul Romei față de formatele instituționale formale și investițiile concrete, susținute de un context politic mai larg al UE. Succesul final va depinde de transpunerea declarațiilor la nivel de summit într-o implementare susținută și reciproc avantajoasă în următorii ani.

Implicații eurasiatice mai ample

  • Echilibrarea influenței: Italia promovează o alternativă eurasiatică atât la Inițiativa Chineză „Centură și Drum”, cât și la prezența regională a Rusiei (Uniunea Economică Eurasiatică), punând accent pe infrastructura legată de UE și lanțurile de aprovizionare diversificate.
  • Arhitectură multilaterală: Prin integrarea cu strategiile și platformele UE, precum SCO și CICA, Asia Centrală poate beneficia de legături multilaterale consolidate, încadrate prin sprijin european și italian.
  • Conectivitate strategică: Rutele de transport Italia-Asia Centrală consolidează legătura Mediterană-Eurasia, provocând rutele de aprovizionare exclusiv maritime cu coridoare interconectate uscat-mare.
  • Diplomație verde: Orientarea Italiei către mediu aduce un nou impuls gestionării apei, rezistenței ghețarilor și inițiativelor de recuperare a Mării Aral.
  • Extinderea puterii soft: Inițiativele academice, culturale, vocaționale și pentru tineret contribuie la integrarea influenței italiene în Asia Centrală.

Tags:

Lasă un răspuns