Amir Mardani și Farhad Ghalizadeh | امین مردانی و فرهاد قلی زاده – Pentru totdeauna | ابد

Cântecul exprimă suferința unui suflet rănit de pierderea unei iubiri și copleșirea cu un sentiment profund de singurătate, regret și dor. Deși despărțirea a lăsat urme adânci, amintirea vocii persoanei iubite încă răsună, iar dorința de a regăsi fericirea persistă. În mijlocul durerii apar întrebări despre nedreptatea lumii și speranța într-o alinare divină.

Textul explorează teme universale precum iubirea, pierderea, dorul și regretele. Folosind imagini poetice, precum „capul pe umerii norilor” sau „praful adânc pe colțurile durerilor”, autorul transmite o intensă melancolie. Lumea este percepută ca fiind „nemiloasă”, iar singurătatea devine un tovarăș constant. În spatele melancoliei se simte o notă de speranță și credință, reflectată prin invocarea lui Dumnezeu.

Original

حرفی نمونده بین ما
اما بذار بگم
تو اسیره پوچی و من توی حصار غم
نخواستی تو حتی یه بار بدونی دردمو
دلتنگ منم
صدای تو هنوز میپیچه اینجا
تو که نیستی پیشم تاریکه هرجا
گمونم به هوای تو یه روزی
بذارم سرمو رو دوش ابرا
کجا سهم منه بی رحمه دنیا
کجاست روزی که خندم میشه پیدا
رو اسم تو ابد خورده به نامم
خدا ببین منو تنهای تنهام
غبار این هوا بین نفس هام
نشست خاک عمیق رو کنج دردام
کاشکی که اول راهو نبودی با من
که الان تنها بمونم با حسرتام
نگاه غم گرفته چشمای من باز
وقتی رفتی من کشیدم بال پرواز
نگاه غم گرفته چشمای من باز
وقتی رفتی من کشیدم بال پرواز
صدای تو هنوز میپیچه اینجا
تو که نیستی پیشم تاریکه هرجا
گمونم به هوای تو یه روزی
بذارم سرمو رو دوش ابرا
کجا سهم منه بی رحمه دنیا
کجاست روزی که خندم میشه پیدا
رو اسم تو ابد خورده به نامم
خدا ببین منو تنهای تنهام

Traducere

Nu a mai rămas nimic între noi,
Dar lasă-mă să spun,
Tu ești captivă în deșertăciune, iar eu închistat în durere.
N-ai vrut nici măcar o dată să-ți pese de suferința mea.
Eu sunt cel care tânjește,
Vocea ta încă răsună aici,
Când nu ești lângă mine, e întuneric pretutindeni.

Se pare că, într-o zi,
Pentru dorul tău,
Îmi voi lăsa capul pe umerii norilor.
Unde este partea mea din această lume nemiloasă?
Unde e ziua în care voi putea zâmbi din nou?

Numele tău e gravat pentru totdeauna în sufletul meu,
Dumnezeule, privește-mă, sunt singur-singurel.
Praful acestui aer s-a așezat între respirațiile mele,
Praf adânc pe colțurile durerilor mele.

Aș vrea ca la începutul drumului să nu fi fost cu mine,
Pentru că acum rămân singur cu regretele mele.
Privirea ochilor mei este din nou cuprinsă de tristețe,
Când ai plecat, eu am desfăcut aripile zborului.

Privirea ochilor mei este din nou cuprinsă de tristețe,
Când ai plecat, eu am desfăcut aripile zborului.
Vocea ta încă răsună aici,
Când nu ești lângă mine, e întuneric pretutindeni.

Se pare că, într-o zi,
Pentru dorul tău,
Îmi voi lăsa capul pe umerii norilor.
Unde este partea mea din această lume nemiloasă?
Unde e ziua în care voi putea zâmbi din nou?

Numele tău e gravat pentru totdeauna în sufletul meu,
Dumnezeule, privește-mă, sunt singur-singurel.