Versurile exprimă o căutare profundă, aproape obsesivă, a unei prezențe esențiale, fie că este vorba despre o persoană, un ideal sau chiar un sens al existenței. Printr-o serie de imagini contrastante – „бескрайней ленте соцсетей” (flux nesfârșit de pe rețelele sociale) și „в безликих будней суете” (agitația zilelor impersonale) – versurile sugerează că această căutare nu are loc doar în lumea exterioară, ci și în adâncurile propriilor trăiri.
Altă sursă
Original
Кого искала я
во всяком встреченном прохожем,
в бескрайней ленте соцсетей
неутомимо, безотложно,
в безликих будней суете,
средь громких празднеств, тихих дум,
меж всходами светил и лун,
и в безмятежные томленья,
и в самой горести мгновенья,
в мороз сквозь завертей туманы,
и в зноя дымчатом дурмане?
Кого искала я?…
Traducere
Pe cine căutam eu
în fiecare trecător întâlnit,
în nesfârșitul șir de postări
neobosit, fără întârziere,
în agitația zilelor fără chip,
printre sărbători zgomotoase, gânduri tăcute,
între răsărituri de stele și lună,
în liniștea melancoliei,
în clipa cea mai amară a durerii,
în ger, prin ceața viforoasă,
și-n arșița cu aburi amețitori?
Pe cine căutam eu?…