Această poezie a fost dedicată, sub forma unei scrisori pe care erau și două frunze de Gingko Bilova, soției bancherului din Frankfurt, Johann Jakob von Willemer (1760–1838), pe nume Marianne von Willemer. Aceasta era actriță și dansatoare iar cei doi, ea și Goethe, au fost apropiați. Poezia a fost scrisă în ultimele zile ale relației lor.
Poezia a fost scrisă în 1815 și publicată un an mai târziu în volumul Divan vest – est | West–östlicher Divan.
Original
Dieses Baums Blatt, der von Osten
Meinem Garten anvertraut,
Giebt geheimen Sinn zu kosten,
Wie’s den Wissenden erbaut,
Ist es Ein lebendig Wesen,
Das sich in sich selbst getrennt?
Sind es zwei, die sich erlesen,
Daß man sie als Eines kennt?
Solche Frage zu erwidern,
Fand ich wohl den rechten Sinn,
Fühlst du nicht an meinen Liedern,
Daß ich eins und doppelt bin?
Traducere
Frunza acestui copac vine dinspre est
Și a fost încredințată grădinii mele,
Oferă un gust secret simțurilor,
Și îi ridică pe cei care știu,
Este o singură ființă vie,
Care singură se divide
Sau doi care se aleg unul pe altul,
Și astfel sunt cunoscuți ca unul
Pentru a răspunde la o astfel de întrebare,
Am găsit sensul potrivit,
Tu nu simți din cântecele mele
Că sunt unul dar și dublu?