Poezia 《我，一个狂想，充满深渊的魅力》 („Eu, o nălucire, plină de farmecul prăpastiei”) a fost scrisă de Shu Ting (舒婷), una dintre cele mai influente poete chineze contemporane, asociată cu mișcarea poetică „Misty Poets” (朦胧诗派, „Poetii cețoși”), care a înflorit în anii ’70-’80. Poezia explorează contrastul dintre fragilitate și putere, între iubire și distrugere.
Original
我，一个狂想，充满深渊的魅力，
偶然被你诞生。泥土和天空
二者合一，你把我叫作女人
并强化了我的身体。
我是软得像水的白色羽毛体，
你把我捧在手上，我就容纳这个世界。
穿着肉体凡胎，在阳光下
我是如此眩目，使你难以置信。
我是最温柔最懂事的女人，
看穿一切却愿分担一切。
渴望一个冬天，一个巨大的黑夜，
以心为界，我想握住你的手。
但在你的面前我的姿态就是一种惨败。
当你走时，我的痛苦
要把我的心从口中呕出。
用爱杀死你，这是谁的禁忌？
太阳为全世界升起！我只为了你
以最仇恨的柔情蜜意贯注你全身
从脚至顶，我有我的方式。
一片呼救声，灵魂也能伸出手？
大海作为我的血液就能把我
高举到落日脚下，有谁记得我？
但我所记得的，绝不仅仅是一生。
Traducere
Eu, o nălucire, plină de farmecul prăpastiei,
Prin întâmplare de tine născută. Pământ și cer,
Într-un singur trup, tu m-ai numit femeie
Și mi-ai întărit trupul.
Sunt un corp de pană albă, moale ca apa,
Mă ții în palme, iar eu cuprind lumea.
În haine de carne, sub soare,
Sunt atât de orbitoare, încât nu-mi poți crede.
Sunt femeia cea mai blândă, cea mai înțeleaptă,
Văd tot, dar vreau să împărtășesc tot.
Doresc o iarnă, o noapte imensă,
Cu inima drept hotar, vreau să-ți strâng mâna,
Dar în fața ta, postura mea e o înfrângere.
Când pleci, durerea mea
Îmi smulge inima din gură.
Să te omor cu iubire, al cui interdicție e?
Soarele răsare pentru întreaga lume! Eu doar pentru tine,
Cu cea mai urâtă tandrețe te inund,
De la picioare până-n creștet, am metoda mea.
O strigare de ajutor, poate sufletul să-și întindă mâna?
Dacă oceanul e sângele meu, mă poate ridica
La picioarele apusului, cine își mai aduce aminte de mine?
Dar ce îmi amintesc eu nu se limitează la o viață.
Poezia lui Shu Ting, precum și cea a altor poeți ca Bei Dao sau Gu Cheng, era caracterizată de metafore obscure, imagini subiective și o revenire a individualismului în literatură, opunându-se realismului socialist.