آی آدم ها
آی آدمها که بر ساحل نشسته، شاد و خندانید
یک نفر در آب دارد می سپارد جان
یک نفر دارد که دست و پای دائم می زند
روی این دریای تند و تیره و سنگین
آی آدمها
که بر ساحل بساط دلگشا دارید
نان به سفره، جامه تان برتن
یک نفر در آب می خواند شما را
موج سنگین را به دست خسته می کوبد
باز می دارد دهان با چشم از وحشت دریده
سایه هاتان را ز راه دور دیده
آب را بلعیده در گود کبود و هر زمان، بی تابیش افزون
می کند زین آبها بیرون
گاه سر، گه پا
آی آدمها
او ز راه مرگ، این کهنه جهان را باز می پاید
میزند فریاد و امید کمک دارد
آی آدمها
که روی ساحل آدرام، در کار تماشایید
موج می کوبد به روی ساحل خاموش
پخش می گردد
چنان مستی به جای افتاده،
بس مدهوش
می رود نعره زنان؛ وین بانگ باز از دور می آید
O, oameni
O, voi oamenii de acolo care stați pe mal, fericiți și râzând,
cineva moare în apă, cineva se luptă constant
pe această mare furioasă, grea, întunecată și familiară.
O, oamenii
care stați liniștiți pe țărm, pâine pe masă, haine pe trup,
cineva strigă din apă.
Cu mâna obosită lovește valurile grele,
își deschide gura și cu ochii plini de teroare,
vede umbrele voastre de departe,
înghite apa din adânc,
iar nerăbdarea continuă să-i crească.
El ridică din apă
Capul, picioarele.
O, oamenii
el încă mai are ochii pentru această veche lume de departe,
el strigă și speră la ajutor.
O, oamenii
care priviți calmi de pe țărm,
valurile bat malul liniștit și se răspândesc
necontrolat ca mersul unui bețiv
Din nou din depărtare vine acel strigăt
O, oameni!
Note
Una din primele piese iraniene pe care le-am ascultat este ”Ai! Adam’e’ha” a lui Soheil Nafisi și ocupă prin urmare un loc special în recomandările muzicale. Ocupă acest loc din încă un motiv, a fost un nume pe care l-am visat. Da, un exemplu straniu de coincidențe în univers (sau poate altceva) este că pe undeva între 2008 și 2010 am visat acest nume care, la primele căutări, părea de negăsit, o născocire. Desigur, nu e nimic născocit în nume doar că nu-mi aminteam exact pronunția. Însă fiindcă în vis știam că era vorba de muzică asta m-a ajutat să îngustez căutările.
Numele mi-a rămas întipărit în minte pentru o perioadă iar căutările le făceam pe internet din timp în timp, folosind diferite variații fonetice a ceea ce credeam că am auzit în vis. Ziua în care am reușit să dau de această piesă (pe Youtube atunci) mi-o amintesc și acum și mărturisesc, este straniu ce însemnătate pot căpăta 4 minute de muzică.
Nu era prima melodie iraniană, eram deja familiarizat cu Azam Ali și Mohammad-Reza Shajarian, deci cunoșteam atât latura eclectică modernă cât și latura tradițională a culturii muzicale persane. Cu toate acestea Soheil Nafisi a adeverit pentru mine una dintr-o serie lungă de coincidențe.
Piesa e, în linii mari, despre un om care aflat în apă se confruntă cu valuri mari și cere ajutor celor aflați pe țărm. Aceștia nu sunt conștienți de zbaterea lui și își duc viața în liniște. Însemnătatea acestei descrieri poate să fie pe atât de complexă pe cât suntem pregătiți să gândim. Interesant este și că dintre toate cântecele lui am dat prima dată de acesta.
Poate la tine trebuie să ajungă această piesă, aștept părerea ta.