Prin poezia aceasta, Khayam abordează problema originii tuturor lucrurilor și al destinului tuturor ființelor. După cum vedem, în primul vers este clar precizat că Pământul, iar prin asta înțelegem lumea fizică, este format din particule mici de praf, atomi sau particule sub-atomice în înțelegerea actuală.
În al treilea vers se produce un ”șoc” sau mai bine zis este o introducere. Dezvoltarea este realizată în ultimul vers atunci când curățând chipul persoanei iubite de praf pentru a îi aduce în evidență frumusețea de fapt înlături ceea ce a rămas din alte chipuri ”bune”. În acest ultim vers este menționat și un termen care se referă la origine, poate înțeles drept mină, este de fapt origina ambelor lucruri, atât al chipului cât și al prafului și este o referire la divinitate.
هر ذرّه که بر روی زمینی بودهست
har zare ke bar ru-ye zamini budast
پیش از من و تو تاج و نگینی بودهست
piș az man o to taj o nagini budast
گرد از رخ نازنین به آزرم فشان
gard az rokh-e naazanin be aazarm feșan
کآن هم رخ خوب نازنینی بودهست
kaan ham rokh-e khub-e naazanini budast
Fiecare atom care pe pământ a fost
În fața nostră comoară și inel au fost
Șterge cu blândețe praful de pe chipul bun
Asemeni chipului și el prețuit cândva a fost
| ذرّه | zare | particulă, moleculă, atom |
| بر روی | bar ru-ye | pe |
| بودهست | budast | variantă a lui بوده است |
| گرد | gard | 1. praf, pudră; 2. gerd rotund, circular (adj.); 3. gord erou (sb.) |
| نازنین | naazanin | este atât nume de femeie dar înseamnă și ceva drag, prețuit |
| آزرم | aazarm | modest, delicat |
| فشان | feșan | cuvântul în sine nu apare în niciun dicționar de traducere însă în cele explicative iraniene ar conotație de ”explozie” fiind componentă a cuvintelor pentru vulcan اتش فشان și vulcani noroioși گل فشان |
| کآن | kaan | are însemnătate de mină, de origine a pietrelor, metalelor. |