Autorul recunoaște că iubește separat fiecare dintre aceste băuturi, care pot potoli setea și pot da naștere reflecțiilor filozofice. „Iubesc ca la amiază, când e cald / Să-mi găsesc răcorirea în izvor”, notează Pușkin. În același timp, el susține că la vederea unui șuvoi de vin care lovește marginile cupei sufletul devine cald și vesel. Se opune însă practicei de a amestecarea vinului cu apa.
Original
Люблю я в полдень воспаленный
Прохладу черпать из ручья
И в роще тихой, отдаленной
Смотреть, как плещет в брег струя.
Когда ж вино в края поскачет,
Напеиясь в чаше круговой,
Друзья, скажите, — кто не плачет,
Заране радуясь душой?
Да будет проклят дерзновенный,
Кто первый грешною рукой,
Нечестьем буйным ослепленный,
О страх!., смесил вино с водой!
Да будет проклят род злодея!
Пускай не в силах будет пить
Или, стаканами владея,
Лафит с цымлянским различить!
Traducere
Iubesc ca la amiază, când e cald
Să-mi găsesc răcorirea în izvor
Și dintr-o pădure liniștită, îndepărtată
Să privesc cum pârâul se lovește de mal.
Când va curge vinul în pahar,
După ce bea din bolul circular,
Prieteni, spuneți-mi, cine nu plânge,
Nu vă bucurați?
Blestemat să fie cel îndrăzneț,
Cine e primul cu o mână păcătoasă,
Orbit de răutatea violentă,
O groază!.., vin amestecat cu apă!
Blestemat să fie neamul celor răi!
Să nu poată bea
Sau, ținând paharul,
Să deosebească Lafite de vinul de Cimlia!