Portal: Istoria Chinei
China modernă
Xi Jinping (习近平) este actualul președinte al Chinei și secretar general al Partidului Comunist al Chinei (unul din cele 9 partide din țară dar singurul cu putere reală). A venit la putere pe 14 martie 2013 ca urmare a votului din cadrul celui de al 12-lea Congres Național Popular.
Predecesorul său a fost Hu Jintao (胡锦涛, (15 martie 2003 – 14 martie 2013) care l-a urmat pe Jiang Zemin (江泽民, 27 martie 1993 – 15 martie 2003).
Primul lider al Republicii Populare Chineze a fost Mao Zedong (毛泽东, n. 26 decembrie 1893 – d. 9 septembrie 1976).
China Imperială
- Dominația Manciu: Fondată de manciurieni, dinastia Qing a fost ultima dinastie imperială a Chinei. A extins granițele imperiului și a consolidat controlul asupra Tibetului, Xinjiangului și Mongoliei.
- Epoca de Aur și Declanșarea Declinei: Sub conducători precum Kangxi și Qianlong, dinastia Qing a cunoscut o epocă de aur, dar a început să decadă în secolul XIX din cauza corupției, rebeliunilor și presiunilor externe.
- Războaiele Opiului și Tratatele Inechitabile: Înfrângerile în Războaiele Opiului împotriva puterilor occidentale au dus la semnarea unor tratate inechitabile, pierderea teritoriilor și deschiderea forțată a porturilor pentru comerțul internațional.
- Reformele și Revoluția: Încercările de reformă și modernizare, cum ar fi mișcarea de auto-întărire și reforma de o sută de zile, au eșuat în mare parte. Revoluția Xinhai din 1911 a condus la abdicarea ultimului împărat Qing în 1912 și la înființarea Republicii Chineze.
- Renașterea Națională: Fondată de Zhu Yuanzhang (Hongwu Emperor), dinastia Ming a reînviat cultura și tradițiile chinezești. Beijingul a devenit capitala sub Yongle Emperor, care a ordonat construcția Orașului Interzis.
- Expansiunea Maritimă: Amiralul Zheng He a condus expediții maritime care au extins influența chineză în Asia de Sud-Est, India și Africa de Est.
- Declinul și Căderea: Corupția, rebeliunile interne și invaziile manciuriene au dus la prăbușirea dinastiei în 1644.
Dinastia Ming
宋朝
(1368–1644)

- Dominația Mongolă: Fondată de Kublai Khan, nepotul lui Genghis Khan, dinastia Yuan a integrat China în Imperiul Mongol. A fost prima dinastie străină care a condus întreaga Chină.
- Impact Cultural și Economic: Comerțul și contactele internaționale au înflorit, dar domnia mongolă a fost adesea marcată de discriminare împotriva chinezilor Han.
- Declinul și Căderea: Revoltele populare și problemele interne au dus la prăbușirea dinastiei Yuan în 1368.

Dinastia Yuan
大元
(1271–1368)
- Song de Nord (960–1127): Fondată de Zhao Kuangyin (Song Taizu), această perioadă a văzut înflorirea culturii și economiei. Inovațiile tehnologice și comerciale au dus la dezvoltarea urbană.
- Song de Sud (1127–1279): După pierderea nordului în fața jurchenilor Jin, dinastia Song s-a retras în sud. A continuat să prospere economic și cultural, dar a fost în cele din urmă cucerită de mongoli.
Dinastia Song
宋朝
(960–1279)

- Epoca de Aur: Fondată de Li Yuan (Tang Gaozu), dinastia Tang este considerată o epocă de aur a culturii chineze. Tang Taizong (Li Shimin) a extins teritoriile și a consolidat puterea centrală.
- Înflorirea Culturii: Poezia, artele vizuale și tehnologia au înflorit. Poeții Li Bai și Du Fu sunt cele mai renumite figuri ale acestei perioade.
- Declinul și Căderea: Răscoala An Lushan (755–763) a slăbit considerabil dinastia. Corupția și rebeliunile interne au dus la prăbușirea dinastiei în 907.

Dinastia Tang
唐朝
(618–907)
- Reunificarea Chinei: Dinastia Sui, fondată de Yang Jian (Sui Wendi), a reușit să reunifice China după secole de divizare. A inițiat mari proiecte de infrastructură, inclusiv construcția Marelui Canal.
- Căderea Dinastiei: Guvernarea despotică și campaniile militare eșuate, inclusiv invaziile Coreei, au dus la răscoale care au prăbușit dinastia în 618.
Dinastia Sui
隋朝
(581–618)

- Divizare și Conflict: China a fost împărțită în regate rivale în nord și sud. Nordul a fost dominat de dinastii non-chineze, în timp ce sudul a fost condus de dinastii chinezești. Această perioadă a văzut numeroase conflicte și migrații de populații.

Dinastiile de Nord și Sud
(220–581)
- Perioada Han de Vest (206 î.Hr.–9 d.Hr.): Fondată de Liu Bang (Han Gaozu), această perioadă a văzut stabilirea Confucianismului ca doctrină de stat și expansiunea teritorială. Han Wudi (141-87 î.Hr.) a extins granițele imperiului și a deschis Drumul Mătăsii.
- Interregnumul Xin (9-23 d.Hr.): Wang Mang a uzurpat tronul și a fondat efemera dinastie Xin. Reformele sale radicale au dus la revolte și la reinstaurarea dinastiei Han.
- Perioada Han de Est (25–220 d.Hr.): Această perioadă a fost marcată de stabilitate relativă, dar și de probleme interne și externe. În cele din urmă, puterea centrală a slăbit, ducând la destrămarea dinastiei în 220 d.Hr.
Dinatia Han
汉朝
(202 î.Hr. – 220 d.Hr.)

- Unificarea Chinei: În 221 î.Hr., Qin Shi Huang, primul împărat al dinastiei Qin, a unificat China prin cucerirea statelor rivale din perioada Statelor Combatante. El a centralizat puterea, a standardizat scrierea, unitățile de măsură și moneda.
- Marele Zid Chinezesc: Construcția inițială a Marelui Zid Chinezesc a fost realizată pentru a proteja imperiul de invaziile nomazilor din nord.
- Căderea Dinastiei: Domnia lui Qin Shi Huang au dus la revolte după moartea sa în 210 î.Hr., ceea ce a dus la prăbușirea dinastiei în 206 î.Hr.

Dinastia Qin
秦朝
(221–206 î.Hr.)
China antică
Dinastia Zhou (1046–256 î.Hr.)
- Zhou de Vest (1046–771 î.Hr.): Dinastia Zhou a fost fondată de regele Wu, care a învins dinastia Shang. Mandatul Cerului a fost introdus pentru a justifica domnia Zhou, sugerând că regii erau guvernați prin voința cerului și că mandatul putea fi retras în caz de comportament imoral.
- Politică și Societate: Zhou a menținut controlul printr-un sistem feudal, unde teritorii mari erau acordate nobililor loiali. Acest sistem a permis o autonomie considerabilă regiunilor, dar a dus și la fragmentare politică.
- Cultură și Religie: Confucius și Laozi, două figuri esențiale în filozofia chineză, au trăit în timpul perioadei Zhou. Confucianismul și taoismul au început să se formeze în această perioadă, influențând profund gândirea și cultura chineză.
- Zhou de Est (770–256 î.Hr.): Divizată în Perioada Primăverii și Toamnei (770–476 î.Hr.) și Perioada Statelor Combatante (475–221 î.Hr.).
- Perioada Primăverii și Toamnei: A fost o perioadă de fragmentare și război constant între statele rivale. Cu toate acestea, a fost și o perioadă de mare avans cultural și intelectual, cu apariția școlilor de gândire, cum ar fi confucianismul, taoismul, legismul și moismul.
- Perioada Statelor Combatante: Conflictul între state a devenit mai intens, iar tehnicile militare și strategiile au evoluat. Statul Qin a devenit puternic și, sub conducerea lui Qin Shi Huang, a unificat China în 221 î.Hr., punând capăt perioadei Statelor Combatante și fondând dinastia Qin.
Dinastia Shang (aproximativ 1600–1046 î.Hr.)
- Origini și Fondare: Dinastia Shang a fost fondată de Tang după înfrângerea ultimului rege Xia. Este prima dinastie chineză pentru care există dovezi arheologice clare, inclusiv scripturi pe oase de oracol și bronzuri rituale.
- Cultură și Realizări: Shang a fost o perioadă de avansuri culturale și tehnologice. Dezvoltarea scrierii chineze, utilizarea extensivă a bronzului pentru unelte și arme, și structurile sociale complexe sunt notabile. Religia era centrată pe cultul strămoșilor și divinităților naturii, cu o practică intensă a divinării prin oasele de oracol.
- Capitala și Societatea: Capitala dinastiei Shang s-a mutat de mai multe ori, cea mai cunoscută fiind Anyang (Yin), unde au fost descoperite morminte regale și ruine ale palatelor. Societatea era stratificată, cu o aristocrație războinică, preoți, artizani și agricultori.
- Căderea Dinastiei: Ultimul rege Shang, Di Xin (sau Zhou Xin), este descris în sursele tradiționale ca un tiran care și-a neglijat îndatoririle și a dus la revolte. El a fost învins de Wu, fondatorul dinastiei Zhou, în bătălia de la Muye.
Dinastia Zhou
周朝
(1046–221 î.Hr.)


Dinastia Shang
商朝
(1600–1046 î.Hr.)
Dinastia Xia (aproximativ 2070–1600 î.Hr.)
- Origini și Mitologie: Dinastia Xia este considerată prima dinastie chineză, deși existența sa este în mare parte legendară și bazată pe texte istorice ulterioare, cum ar fi „Shiji” de Sima Qian. Fondatorul său, Yu cel Mare, este cunoscut pentru controlul inundațiilor și pentru stabilirea dinastiei după ce a fost ales de Shun, ultimul dintre cei Cinci Împărați.
- Cultură și Societate: Perioada Xia a fost caracterizată de dezvoltarea agriculturii și a metalurgiei. Arheologia a descoperit situri care ar putea fi asociate cu dinastia Xia, precum culturile Erlitou, care prezintă artefacte din bronz și structuri avansate.
- Căderea Dinastiei: Potrivit legendelor, ultimul rege al dinastiei Xia, Jie, a fost un tiran, iar conducerea sa despotică a dus la revolte. El a fost învins de Tang, fondatorul dinastiei Shang.