Pe 5 aprilie a avut loc la Bruxelles o întâlnire trilaterală între reprezentanți ai Armeniei, Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii. Evenimentul a atras atenția, în mod deosebit, Turciei, Rusiei, Azerbaidjanului și Iranului.
Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a declarat că:
Deși în ultimele zile oficiali de rang înalt din SUA și UE au încercat să ne convingă, în convorbirile telefonice purtate la inițiativa lor, că această întâlnire nu este îndreptată împotriva Azerbaidjanului, știm că este îndreptată împotriva Azerbaidjanului și a cooperării în Caucazul de Sud. Are ca scop crearea de linii de demarcație și izolarea țării noastre. (…) Declarațiile anti-azerbaidjane ale Parlamentului European, ale Consiliului Europei, pe care aceștia le fac din septembrie 2023 până astăzi, încercările de a transforma Armenia într-un avanpost militar în Caucazul de Sud, vor duce la consecințe negative foarte mari în viitor.
Ilham Aliev
Este interesant de observat că Azerbaidjan a adoptat o atitudine atât de ostilă față de acțiunile recente ale Armeniei, o atitudine care era mai mult de așteptat din partea Rusiei. Aliev subliniează, în acest context, necesitatea aprofundării relațiilor cu Turcia, un stat NATO și față de care îi leagă multe elemente comune.
În fond, statele care ”au pus mâna” pe Armenia sunt statele cu care Turcia se află în alianță și cu care cooperează pe mai multe planuri, chiar dacă uneori cu anumite divergențe. După realegere, Erdogan pare că s-a distanțat de retorica ieșirii din NATO și aderării la OCS și BRICS, de altfel acesta a și pus pe pauză acțiunile de reconiliere cu Siria.
Parlamentarul azer Kamal Jafarov a declarat că ”în prezent, Armenia și Azerbaidjan sunt mai aproape de pace ca oricând. Cu toate acestea, întâlnirea de astăzi dintre Statele Unite, Uniunea Europeană și Armenia, arată că Occidentul nu este sincer cu privire la pacea regională și că încearcă să creeze noi linii de demarcație și sfere de influență suprapuse în regiune. Deoarece această întâlnire a fost pregătită într-o manieră netransparentă, incluziunea și caracterul regional nu au fost luate în considerare”. Este important de menționat că ministerul de externe al Turciei a condamnat această întâlnire trilaterală pe motivul că încalcă principiul neutralității.
Rusia aparent este mult prea preocupată cu situația din Ucraina pentru a privi cu atenție spre ce se întâmplă în Armenia. Nu consider că este o lipsă de interes, în fond Armenia le-a fost un aliat și modul cum interacționează cu ea este consemnat de alte state aliate Rusiei în OTSC și CSI. În trecut mai mulți oficiali ruși, inclusiv președintele Putin, au făcut declarații puternice, uneori chiar amenințări, la adresa lui Pașinian și a elitei politice din Armenia, fără însă a continua prin măsuri practice.
Lipsa de acțiune poate să fie un semnal pentru Occident de a continua acțiunile sau un semnal pentru aliații din OTSC că Rusia nu are capacitatea sau dorința să își apere zona de proximitate, în fața ofensivei Occidentale. Contrar opiniilor liderilor din Azerbaidjan, influența crescândă a Grupului Vestic în Armenia nu amenință Baku ci Moscova.
Referitor la Iran, după o perioadă de creștere a relațiilor bilaterale cu Azerbaidjan și Armenia, a început o perioadă tulbure, inițial în raportul cu Baku. În prezent există o anumită ostilitate în presa azeră, față de Iran, dar și în rândul politicienilor azeri. Ceva similar se va petrece și privind Armenia, pe măsură ce Armenia se aliniează și mai mult intereselor Grupului Vestic.
În acest context se generează un pericol real, atât pentru Iran cât și pentru Rusia, de a avea o penetrare Occident/NATO/Turcia până adânc în Asia Centrală, unde bazele unei elite politice pro-Occident și a unei minorități de activiști deja s-au format.
