O privire obiectivă a tranziției… tranziție spre ce?

Mă amuză tare cei care cred în supremația ”sistemului occidental” și ale culturilor și civilizațiilor vestice. Parcă totul în Vest e suprem, adică aproape perfect. Apogeul civilizației umane, etc. Cumva au și dreptate. Adică faptul că cei mai deștepți tineri din China și Rusia se duc(eau) la studii în SUA și Europa de Vest este un indicator. Desigur, acum lucrurile în China încep să se schimbe și universitățle lor cresc rapid în importanță și în calitatea pregătirii oferite. Cât despre ruși, războiul i-a forțat să privească mai cu hotărâre spre interior.

Dar la fel mă amuză și cei care anulează complet occidentul și consideră o victorie covârșitoare a ”estului și sudului global” drept iminentă. Bătălia între Vest și Est/Sud nu este nouă și foarte rar nu a fost câștigată de Vest. Termenii aceștia cardinali nu prea ne ajută să înțelegem situația. Ce cred că ar trebui să înțelegem este că lupta nu se dă pentru rase, ideologii, religii și tradiții ci pentru conturarea viitorului speciei umane, în lumina dezvoltărilor tehnologice în continuă accelerare.

Niciun stat puternic sau grup de state nu dorește să fie exclus la momentul în care noua eră este decisă (proiect în desfășurare). Din acest punct de vedere, temele de discuție ale diplomației chineze mi se par cele mai directe și reale. Rușii tind să transforme totul într-o tranziție spre multipolaritate din unipolaritatea rezultată după înfrângerea URSS-ului. La asta se adaugă și perceputul atac extern asupra valorilor tradiționale și asupra economiei. SUA, la rândul lor, pun accentul pe ideologie, pe acele valori democratice pe care fără succes se chinuie să le răspândească de decenii prin războaie și lovituri de stat.

Chinezii însă vorbesc despre noua eră, despre inițiative de dezvoltare la nivel global. De fapt asta este și miza, pentru asta luptă și rușii și americanii, doar că nu declarativ. Consider că prin această atitudine față de relațiile internaționale în schimbare, în această perioadă ”unică într-un secol”, Beijingul deja are rolul de lider al tranziției. Să nu uităm, cele mai rapide și importante dezvoltări tehnologice și industriale au loc de câțiva ani în China.

Dar nimic nu este stabilit cât timp ”jocul” încă se joacă. Dacă ne luăm după președintele Putin, acest proces va dura până prin 2030, în orice caz, vreo 10 ani. Regret că majoritatea populației nu are în acest moment pregătirea și capacitatea să observe importanța acestei perioade de tranziție, care în toate privințele depășește perioada victoriană, ca potențial de modelare a civilizației umane.