Erdogan se transformă în cel mai mare apărător al Qatar-ului din zonă, nu știm însă ce se va întâmpla după expirarea ultimatumului. Această criză cumulată cu atacturile israeliene asupra forțelor siriene și cu încetarea dialogului militar dintre americani și ruși în regiune (Pentagonul neagă acest fapt însă e cert că rușii au început monitorizarea zborurilor coaliției) aduc Orientul Mijlociu în pragul unui război de amploare.
Iranul s-a limitat pentru o perioadă de timp în a-și exprima dorința de a livra ajutoare sub forma de alimente și apă statului Qatar și a ajuns să facă asta la un volum de 1000 de tone zilnic. Anumite surse vorbesc și despre o prezență a Gărzilor Revoluționare însă nu s-a confirmat nimic oficial, prezența lor nu este necesară având în vedere că în prezent sunt în jur de 4000 de soldați turci în micul emirat.
În cadrul unei discuții telefonice avută duminică între Rouhani și Sheikh Tamim bin Hamad Al Thani, la inițiativa omologului arab, președintele Iranului și-a exprimat dorința de a dezvolta legăturile dintre cele două state, adăugând că ”noi credem că dacă există neînțelegeri între state în zonă, acestă situație nu se poate rezolva prin presiune, intimidare și sancțiuni”.
Majoritatea analiștilor nu merg până la a spune că acțiunile turcilor sunt anti-saudite ci se limitează la a le numi pro-Qatar însă ambițiile lui Erdogan depășesc dorința de a ajuta un mic emirat. Oferta adresată regelui Arabiei Saudite (în 2014 la puțin timp după începerea lucrărilor la baza militară din Qatar) se poate interpreta și ca o măsurare de forță, acceptarea unei prezențe militare străine reprezintă totuși un act de cedare iar Arabia Saudită nu este dispusă să cedeze nimic vecinilor din Orientul Mijlociu, poate numai în schimbul unor avantaje considerabile.
