Discuțiile pentru ieșirea Armeniei din Uniunea Economică Eurasiatică sunt în prezent neimportante însă ele sunt vârful unor tensiuni existente între aliați.
Pe 2 ianuarie 2015 Armenia s-a alăturat Uniunii Economice Eurasiatică, realizându-se astfel dorința președintelui Vladimir Putin prin intermediul președintelui Armeniei, Serj Sargsyan. Această țintă a fost marcată printr-o declarație comună (1) semnată de cei doi șefi de stat în 2013 ce a urmat unei discuții avute la reședința de protocol a lui Putin din Novo-Ogaryovo. Acest pas a fost desigur unul important și șocant mai ales că a venit în contextul în care un acord de asociere cu Uniunea Europeană era în mare parte aprobat (2). Ca urmare a acestei situații, Uniunea Europeană a adoptat strategii și ținte diferite pentru continuarea cooperării (3).
În 2012 Hillary Clinton, pe atunci Secretar de Stat a declarat că Rusia încearcă să reconstruiască URSS-ul și a adăugat că Statele Unite caută metode pentru încetinirea procesului sau chiar împiedicarea acestuia (4). Trebuie precizat că ideea ”Eurasiei” nu îi aparține lui Putin și nici măcar nu este creația lui Nazarbaiev deși, trebuie spus, acesta a lansat ideea în 1994 în cadrul unei luări de cuvânt la Universitatea de Stat din Moscova.
Din punct de vedere istoric Eurasia a fost mereu un întreg însă distanțele imense au dus la coagularea anumitor tipuri de civilizații în mai multe regiuni distincte. Migrații și cuceriri au avut loc venind din est cât și din vesti iar schimburile comerciale între state îndepărtate ca între Imperiul Roman și China au fost documentate încă din antichitate. Globalizarea oferă posibilitatea unei mai strânse cooperări între populații care s-au dezvoltat diferit însă care-și pot căuta originile comune în drumurile și căutările preistorice ale omenirii.
Cu toate acestea ”Eurasia” este o unealtă geopolitică folosită cu oarecare succes de Moscova. Participarea Armeniei la UEE nu a adus roadele așteptate iar tensiuni au început să apară între o opoziție aproape inexistentă (YELQ are aproape 8% în Parlament) și Partidul Republican ce se află la guvernare (aproape 50% în Parlament). YELQ și-a propus să inițieze demersuri pentru scoaterea Armeniei din uniune (5), aceste demersuri sunt însă pur simbolice după cum însăși inițiatorii dezbaterii, Aram Sargsyan și Edmon Marukyan, au adăugat.
Pentru moment locul Armeniei este bătut în cuie, țara găzduiește două baze militare rusești, Baza 102 și Baza 3624 Aeriană însă cooperarea militară cu celelalte state membre ale OTSC lasă de dorit. Inamicul declarat al Armeniei este Azerbaidjanul însă azerii, de mai bine de un deceniu, au inițiat un proces de ”împrietenire” cu statele fost-sovietice inclusiv cu Rusia de la care cumpără regulat cantități importante de armament.
În linii mari participarea Armeniei la UEE și OTSC este prea puțin apreciată de membrii celor două organizații cu excepția Rusiei care are un interes în unirea regiunii sub control propriu. În același timp inclusiv Rusia are legături diplomatice, comerciale și chiar militare din ce în ce mai strânse cu Azerbaidjan și Turcia, state care nu ezită să-și manifeste ostilitatea față de Armenia. Mai mult, Armenia este singurul stat din aceste două organizații care nu are graniță comună cu aliații săi în vreme ce poziția Azerbaidjanului, cu deschidere la Marea Caspică și granițe cu Iran și Rusia și Turcia cu deschidere la Marea Neagră și Marea Mediteraneană și granițe (în Orientul Mijlociu) cu Siria, Iraq și Iran oferă mult mai multe avantaje și posibilități Moscovei.
Revenind la dezbaterea simbolică inițiată de YELQ, ce va urma să intre pe agenda parlamentului în această toamnă, putem considera că este o manifestare a unei neliniști latente în rândul unui segment de populație. Pentru moment nimeni în Armenia nu are siguranța că o mai mare apropiere de UE și NATO le va garanta siguranța economică și integritatea teritorială mai ales după evenimentele din Ucraina care au demonstrat că orice abatere majoră de la direcțiile Moscovei aduce repercursiuni seriose.
Yerevan nu are, în realitate, nicio alternativă pe termen mediu și trebuie să-și păstreze încrederea în voința Kremlinului însă și aceasta a început să dea anumite semnale. Unul din evenimentele care au stârnit neliniște în Armenia, pe lângă ocazionalele conflicte armate la graniță cu Azerbaidjanul unde se folosesc arme din Rusia și Belarus adică arme livrate unui inamic de către proprii tăi aliați, este scandalul iscat de o lege adoptată de Duma de stat prin care se interzice șoferilor din state care nu au limba rusă ca limbă oficială (sau printre limbile oficiale) să-și exercite meseria pe teritoriul federației Ruse.
Această lege care încalcă principiul unei piețe de muncă libere, așa cum este descrisă în cadrul UEE, a intrat în vigoare pe 1 iunie 2017. În prima fază numai cetățenii ruși aveau voie să fie șoferi în Rusia, ulterior s-a adoptat un amendament (în data de 17 iulie) (6) prin care au fost aceptate toate țările care au și limba rusă ca limbă oficială iar astfel Armenia nu se încadrează. Într-o discuție între Vyacheslav Volodin (purtătorul de cuvânt al Dumei) și Ara Babloyan, reprezentantul rus a declarat simplu că dacă Armenia ar adopta limba rusă ca limbă oficială atunci legea s-ar aplica și asupra șoferilor armeni (7).
Este evident faptul că o asemenea măsură nu-i va stimula pe șoferii armeni să învețe limba sau să-și îmbunătățească abilitățile de conducere după cum a remarcat și politicianul armean Karen Bekaryan, membru al Comitatului pentru Relații Externe al Adunării Naționale a Armeniei (8). Adevăratul motiv din spatele acestei decizii a Moscovei, pe lângă un minim aspect economic și de protecționism, se poate afla o dorință de protejare și promovare a limbii ruse.
Într-un interviu din 23 decembrie 2003, Eleonora Valentinovna Mitrofanova anunța o revigorare a Roszarubezhcenter (Centrul Rus pentru Cooperarea Internațională Științifică și Culturală) și promovarea limbii ruse prin intermediul acestei instituții. Desigur, Rusia nu ar fi prima țară cu o astfel de instituție și în general aceste centre sunt binevenit în promovarea cooperării între state însă răspândirea și protejarea limbii ruse e posibil să se facă și prin metode mai puțin voluntare. Într-un articol publicat în presa armeană în data de 24 noiembrie 2016 reiese că ”recent” Eleonora Mitrofanova a declarat că Rusia trebuie să facă eforturi pentru a acorda limbii Ruse un statut special în statele ex-Sovietice (10).
Note
- Declarația comună a președinților Rusiei și Armeniei
- Armenia`s Strategic U-turn – Richard Giragosian – Aprilie 2014
- The Rocky Road to an EU – Armenia Agreement: From U-turn to detour – Hrant Kostanyan – 3 Februarie 2015
- Clinton vows to thwart new Soviet Union – Financial Times – Decembrie 2012
- Armenian opposition alliance to initiate discussions on leaving the EAEU
- Speaker of Russian parliament offers Armenia to make Russian an official language
- Duma Speaker suggests making Russian official language in Armenia
- Russian language status not expected to ‘improve’ Armenian drivers’ language skills
- RUSSIAN FIRST DEPUTY FOREIGN MINISTER ELEONORA MITROFANOVA INTERVIEW PUBLISHED IN THE MAGAZINE DIPLOMAT ON DECEMBER 2003, UNDER THE HEADING „RUSSIA TAKES CARE OF „THE RUSSIAN WORLD” AND PROMOTES RUSSIAN”
- Adopting russian as second official language is ruled out