Juki (Жуки)

Un moment decisiv a venit la sfârșitul anilor ’90, când Jukov a colaborat cu Pavel Kuzin (toboșarul legendarei trupe «Браво») și a semnat un contract cu casa de discuri «Монолит». Albumul Батарейка (Batareika), lansat în 1999 și care include piesa omonimă devenită hit, a adus în cele din urmă succesul, sprijinit de difuzarea pe «Наше радио» și de un videoclip transmis pe MTV. Acesta a marcat începutul ascensiunii naționale a trupei «Жуки».

Sunetul trupei îmbină rock baroc, comedy rock și elemente de post-șanson, fiind definit de versurile ironice, adesea autoironică, ale lui Jukov și de melodiile ușor de reținut. Piese precum «Танкист» (Tankist) — care a câștigat premiul «Золотой граммофон» în anul 2000 — și «Йогурты» (Iogurtî) au devenit imnuri ale începutului anilor 2000, apreciate pentru jocurile de cuvinte inteligente și temele lor familiare publicului. Deși «Жуки» nu au atins dominația comercială a unor contemporani, trupa și-a construit o bază fidelă de fani prin turnee constante și o serie de single-uri memorabile.

De-a lungul anilor, componența s-a stabilizat în jurul lui Valeri Jukov (voce, chitară), Aleksandr Bodrov (chitară), Aleksandr Liubarski (chitară bas), Alexei Lobov (tobe) și Aleksandr Dolghih (acordeon, clape). Chiar dacă activitatea formației s-a redus în ultimii ani — cu lansări sporadice, precum single-ul «Моя» (Moya) din 2024 — moștenirea lor rămâne una durabilă, ca pionieri ai unei combinații profund rusești de rock și povestire ironică, demonstrând că farmecul de durată nu stă în grandiozitate, ci în capacitatea de a face publicul să zâmbească și să se recunoască în cântece.