Pax-sinica | Semnificațiile împăcării irano-saudite din Beijing

2023-03-13

Pe 10 martie 2023 la Beijing a avut loc un eveniment de nivel istoric pentru Asia de Vest, tranziția spre multipolaritate și pentru dezvoltarea Eurasiei. Iran și Arabia Saudită au dat mâna în compania lui Wang Yi, acum director al biroului pentru relații externe din cadrul biroului politic al PCC.

Delegațiile din Iran și Arabia Saudită au fost reprezentate de Ali Shamkhani, secretarul Consiliului Național Suprem de Securitate al Iranului și respectiv Musaad bin Mohammed Al-Aiban, membru al Consiliului de Securitate și fiul primului director al serviciului de informații saudit.

Fotografia care a făcut înconjurul planetei a venit ca o surpriză mai ales dacă ținem cont de faptul că negocierile se țineau de 6 zile. Niciun cuvânt nu a apărut în presă și în rândul specialiștilor despre aceste discuții. Asta cred că sperie mai mult statele rivale decât înțelegerea în sine fiindcă a arătat capacitatea chinezilor de a asigura securitatea deplină pentru asemenea evenimente.

Cu o săptămână în urmă oficiali din Iran au declarat că aceștia sunt pregătiți pentru reluarea dialogului cu Arabia Saudită, saudiții declarau la fel dar în paralel se și atacau. Iranienii spuneau că saudiții finanțează campania mediatică anti-Iran iar saudiții, cel puțin conform americanilor, spuneau că un atac iranian este iminent.

Probabil acum a fost uitat întregul incident cu presupusul atac iranian asupra Arabiei Saudite însă la vremea respectivă presa occidentală și anumiți oficiali americani și pro-occidentali îl tot aduceau în discuție. Era clar pentru orice urmăritor, chiar și începător, al Asiei de Vest și în mod special al dinamicii Iran – Arabia Saudită, că un asemenea atac exista doar în imaginația unora. Este adevărat că cele două țări au multe puncte divergente și sunt până la urmă într-o rivalitate dictată de nevoia de dezvoltare însă abordarea conflictuală a acestor rivalități începe să nu mai fie ”la modă”.

Înțelegerea dintre Iran și Arabia Sauditp, mediată de Wang Yi la Beijing, îndreaptă luminile spre noua eră. Având la bază doctrina lansată de China prin Inițiativa pentru Securitate Globală, în acord cu BRI și Inițiativa pentru Dezvoltare Globală, statele lumii pot accesa o nouă direcție de soluționare a disputelor în care să pornească de la binele comun ca fiind central, cu câștiguri reciproce.

Redeschiderea ambasadelor programată pentru următoarea lună este doar începutul. În esență cele două țări rivale au posibilitatea să coopereze într-un cadru mai amplu oferit de BRICS, OCS și BRI în care fiecare să fie beneficiarul progresului și al dezvoltării celuilalt.

Ramificările normalizării relațiilor diplomatice dintre Teheran și Riad se vor vedea în anii care vin. Perioada aceasta va cunoaște cel mai probabil provocări venite din partea țărilor care se opun păcii în regiune și la nivel mondial însă în timp și aceste voci vor tăcea. Dinamica dintre statele Asiei de Vest și în special din Orientul Mijlociu este în schimbare de mai mulți ani, de când SUA și-au asumat eșecul zdrobitor din Siria. Ce a avut loc pe 10 martie este parte din acest proces ireversibil în cursul dezvoltării umane în care cooperarea înlocuiește conflictul.

Ce înseamnă pentru Israel? Arabia Saudită are legături destul de strânse cu Tel Aviv chiar dacă la nivel oficial încă nu și-au deschis ambasade fiindcă Arabia Saudită nu recunoaște Israelul. Tendința în mass-media occidentală, în această privință, se va contura probabil în jurul unei amenințări la securitatea Israelului și astfel o posibilă deteriorare a păcii din regiune.

Haosul din declarațiile oficialilor și experților occidentali în primele zile de după anunțarea înțelegerii este amuzant. Pe o parte ei vorbesc despre ”un anumit beneficiu” al acestei înțelegeri în cadrul ”planului SUA pentru pace în regiune” în care ”un rol important au jucat sancțiunile anti-Iran”, îl parafrazez pe John Kirby. Esența declarațiilor sale sunt extrem de îmbibate de ”excepționalismul american” principala cauză pentru decăderea SUA la nivel mondial. Modul în care mintea lui vedea lumea este identic cu modul în care marea majoritate a elitelor politice de peste ocean o văd iar asta îi paralizează fiindcă fără iluzia superiorității ei nu mai au nimic. În Orientul Mijlociu, de mai mulți ani, iluzia puterii SUA a fost cu mult diminuată.

A doua direcție de analize la cald, în rândul pro-occidentalilor, este că de fapt înțelegerea dintre Iran și Arabia Saudită va da naștere la noi fracturi și va destabiliza regiunea. Asta e o perspectivă propusă de partea indiană prin vocile fostului ambasador al Indiei în Arabia Saudită, Talmiz Ahmad și a fostului ambasador al Indiei în Iran și Emiratele Arabe Unite, K. C. Singh. Aici nu e vorba de o poziție oficială ci de o perspectivă mai mult sau mai puțin larg răspândită în rândul diplomaților indieni. Nu doresc să insinuez că aceasta este poziția oficială a Indiei.

În ce privește Israelul situația este surprinzător de clară. Tel Aviv va trece prin mari transformări în deceniul care urmează și rămân la convingerea personală, judecând după direcția în care ne poartă lanțul de evenimente, că va exista o integrare a Israelului într-un mai larg sistem de securitate al Asiei de Vest în care statele să fie partenere și nu rivale. Pentru asta va trebui îndepărtarea de la putere a forțelor de extremă dreapta și realizarea unui acord cu palestinienii pentru a se ajunge la pace durabilă. Acest lucru nu este imposibil.

În ce privește India situația nu este însă așa de clară. În anumite privințe diplomația indiană și-a păstrat poziția însă în alte privințe a fluctuat. În mulți ani în urmă India își propunea dezvoltarea legăturilor cu Iran, atât la nivel comercial și economic cât și la nivel politic. Sub presiunea SUA, New Delhi și-a abandonat partenerul de dialog, la abandonat în timpul unor momente dificile mai ales.

India are relații în general pozitive cu Arabia Saudită dar în mod special cu Emiratele Arabe Unite. De fapt ce a declarat fostul ambasador K. C. Singh este că în acest moment EAU au fost lăsate cu ochii în soare, singure să se bată cu Iran în vreme ce Arabia Saudită, care le asigura spatele, au discutat pace. Prin această declarație diplomatul, care a fost și ambasador în Iran, nu a spus decât cum a fost abandonat Iranul de India.

Între Iran și Emiratele Arabe Unite există într-adevăr anumite dispute teritoriale în legătură cu câteva insule din Golful Persic însă acestea au fost transformată într-o armă de statele care nu doresc pacea în regiune. Împăcarea saudito-iraniană va aduce și normalizarea între EAU și Iran. De fapt cooperarea dintre acestea două se realizează și se va realiza din ce în ce mai mult în cadrul noului sistem de securitate al Asiei de Vest. Pentru asta e nevoie de timp și răbdare. Poziția foștilor diplomați indieni, în care se vorbește despre ieșirea SUA din regiunea, poate să devină și ieșirea Indiei din regiune.

Desigur, o dezvoltare pașnică a Eurasiei trebuie să fie realizată în cooperare cu India atât prin legăturile bilaterale cât și la nivel de organizații ca BRICS, formatul de dialog RIC și OCS. În acest context India va avea de câștigat de pe urmă păcii în Eurasia. Dacă alege să întrețină sau să genereze noi axe de conflict atunci acestea se vor oglindi în propriile aspecte fragile.

Din aceste motive cooperarea între Iran și Arabia Saudită nu este doar de importanță regională ci și eurasiatică iar realizarea și păstrarea ei ține de implicarea multor state, nu doar din regiune, care vor avea și de câștigat de pe urma acestei cooperări.


Resurse video

Buy Me a Coffee

Arhivă știri

Cele mai noi articole din Convergențe

Mergi la Sus

Nu rata