A fost URSS-ul un cal troian?

Locul URSS-ului în istoria secolului XX este plasat în contextul Războiului Rece cu SUA/NATO și al rivalității ideologice, economice, științifice și militare dintre statele comuniste și cele capitaliste. O întrebare este însă puțin pusă, a avut vreodată URSS-ul potențialul de a depăși modelul economic, cultural și social promovat de Occident și de a trasa astfel direcția dezvoltării globale?

  1. În aplicarea modelului economic comunist al URSS au fost create mai multe clase de cetățeni, ducând la o permanentă luptă de clasă care a paralizat dezvoltarea, ducând în cele din urmă la stagnarea din perioada lui Brejnev și ulterior colapsul din perioada lui Gorbaciov. În acest sens vă recomand filmul rusesc Дорогие товарищи | Dragi tovarăși, din anul 2020. Acest film e realizat pe baza unor evenimente reale și descrie, în esență, lipsa de interes pentru condițiile de viață ale cetățenilor în contextul unui potop de mesaje și idei politice lipsite de conținut.
  2. Au fost eliminați toți cei care puteau aduce progres pe fondul unei lupte pentru menținerea puterii. Acest lucru s-a realizat fiindcă cei care dețineau puterea erau conștienți de caracterul lor de uzurpatori. Puteți începe cu studiul biografiilor lui Koroliov și Șostakovici. Primul, cercetător de nivel mondial care a realizat primele reușite spațiale ale URSS și care a făcut pușcărie și al doilea care a compus cu o sabie deasupra capului, ba apreciat, ba criticat și exclus, ba apreciat din nou.
  3. Victoria URSS împotriva Germaniei Naziste a venit cu un cost foarte mare, pe fondul unei nepregătiri de fond a armatei și industriei sovietice. Această nepregătire a fost cauzată de prigoana militarilor cu experiență și a oamenilor de știință care ”oricând” se puteau răzvrăti, nefiind dependenți de partidul bolșevic. La asta se adaugă și lupta internă în rândul membrilor de partid.
  4. Lipsa unor schimburi reale de idei și a unor dezbateri în rândul, cel puțin, al clasei politice, a dus la o lipsă de conștientizare a potențialului pericol care venea din partea Germaniei și a mișcării anti-comuniste lansată de aceasta alături de Italia și Japonia. Acordul de neagresiune URSS-Germania (Pactul Ribbentrop-Molotov) a fost o diversiune realizată cu succes tocmai fiindcă în URSS vocile critice au fost eliminate. Mișcarea fascistă/comunistă a fost dezvoltată pentru a contracara influențele socialiste/comuniste în țările Europene. Desigur, pactul a fost realizat într-o tentativă a sovieticilor de a-și asigura o minimă siguranță pe fondul unui război rece deja existent între aceștia și puterile capitaliste, în frunte cu SUA care între 1917 și 1933 nu a avut ambasador la Moscova.
  5. Caracterul relativ deschis al societății americane postbelice a dus la acceptarea și implementarea elementelor culturale străine, ducând la o cultură americană nouă, internaționalizată, foarte apreciată și căutată inclusiv în țările din ”blocul comunist”. Climatul cultural sovietic a fost însă puternic limitat de controlul ideologic al partidului și asta a dus, mai mult sau mai puțin, la eliminarea unui potențial cultural real din partea URSS. De exemplu, literatura sovietică este în prezent abandonată, cu excepția lucrărilor realizate de dizidenți și publicate în străinătate. Literatura ”oficială” nu a supraviețuit trecerii timpului. Pentru fiecare 50 de filme americane există doar un film sovietic care încă să fie vizionat, apreciat și studiat. Dintre aceste filme sovietice aproape niciunul nu a lăsat o amprentă culturală substanțială. Nici în privința muzicii pop URSS-ul nu a inovat și s-a limitat la oglindirea curentelor Occidentale, de exemplu trupa Секрет | Secret, care imita Beatles dar care, evident, nu a avut nicio influență culturală de anvergură asupra societății.
  6. Putem desigur să spunem că dorința a fost de a elimina atât Germania cât și Rusia. În ciuda conflictului ideologic declarat între Moscova și Washington, cele două părți au convenit să împartă lumea în zone de interes. URSS-ul a rămas în urmă în privința anumitor tehnologii cheie, înainte de toate în privința computerelor, unde a fost luată hotărârea politică de a copia tehnologie occidentală în detrimentul dezvoltării unei tehnologii separate.
  7. Occidentul a știut că URSS-ul are puține de oferit și că ”luptă” cu o mână la spate și un ochi acoperit. În loc să pornească într-un război direct a ales să păstreze acest gigant incapabil să-și genereze forța interioară de a conduce și de a decide direcția în care omenirea, la scară globală, va merge. Astfel, statele reticente la conducerea Occidentală urmau să vină sub umbrela unei puteri din start sortită eșecului.