Imperiul Qing chinez (1644-1912) a fost ultima dinastie imperială a Chinei, renumită pentru sinteza sa culturală a tradițiilor manciuriene și han, producând porțelan rafinat, textile din mătase și grădini clasice chinezești. Imperiul a încurajat realizările artistice în pictură, poezie și arhitectură, dezvoltând în același timp o economie agricolă sofisticată și rețele comerciale extinse de-a lungul Drumului Mătăsii.
Din punct de vedere cultural, perioada Qing a cunoscut înflorirea operei din Beijing, a medicinei tradiționale chineze și a școlilor filozofice, în timp ce din punct de vedere economic a reprezentat una dintre cele mai mari economii din lume prin exporturile de ceai, mătase și bunuri manufacturate. Granițele teritoriale, practicile culturale și sistemele administrative ale dinastiei continuă să influențeze identitatea chineză contemporană, tradițiile artistice și relațiile geopolitice regionale.