Pe 10 mai s-a desfășurat în Iran a doua rundă a alegerilor parlamentare, după ce prima rundă a fost pe 1 martie anul curent. S-a încheiat astfel procesul pentru numirea, cu mandate de 4 ani, a celor 290 de reprezentanți din Majlis, într-o bătălie electorală care a implicat puțin peste 12000 de candidați. Din totalul de locuri, 245 au fost ocupate din primul tur iar restul de 45 au fost disputate vineri.

Alegerile din acest an au fost controversate prin faptul că mulți candidați reformatori nu au primit dreptul să candideze în alegeri și astfel populația a fost în multe circumscripții limitată să se hotărască între reprezentanți cu orientări ideologice similare, majoritatea fiind conservatori (principiști, fundamentaliști). În primul tur prezența la vot a fost de doar 41% iar în Teheran, oraș cu 9 milioane de locuitori, a fost chiar de 26%. Se consideră că aceasta e cea mai mică participare din istoria alegerilor parlamentare din Iran. Procentul prezenței la vot în al doilea tur nu a fost încă dat publicității însă se crede că este mult mai mic.

Comparativ, prezența la vot la alegerile parlamentare din 2020, an cu restricții anti-Covid stricte, a fost de 42% iar în 2016 a fost de 61% în primul tur și 59% în al doilea tur. În alegerile din 2016, cu cea mai mare prezență la vot dintre ultimele două, pe primul loc s-a situat ”Lista speranței | لیست امید”, cu 41%, o alianță de reformatori condusă de Mohammad Reza Aref, inginer și academician educat la Universitatea din Teheran și la Stanford. Pe locul doi au fost conservatorii conduși de filosoful Gholam-Ali Haddad-Adel și care au reușit să adune doar 29% din voturi.

Ciclul electoral din 2020 a văzut primele limitări masive în acordarea dreptului de a candida la alegeri. Din 16.000 de aplicanți, aproape 7000 au fost respinși, inclusiv 90 de oameni care la momentul respectiv erau parlamentari și care astfel nu au mai fost lăsați, de către Consiliul Gardienilor / Consiliul Constituțional, să se lupte pentru un al doilea mandat.

Este îngrijorător faptul că într-o perioadă crucială ca cea pe care o traversăm în prezent, pe tot globul și indiferent de țară, există un interes atât de scăzut, în Iran, față de procesul democratic. Asta înseamnă fie că mare parte din populație ori nu crede în sistemul politic și astfel legitimitatea statului este pusă sub semnul întrebării, fie nu se simte reprezentată, situație în care va căuta reprezentare politică prin alte mijloace.