Bella Ahmadulina
Белла Ахмадулина | 10 aprilie 1937, Moscova, URSS – 29 noiembrie 2010, Peredelkino, Districtul Leninski, regiunea Moscova, Rusia) a fost o poetă rusă din generația anilor șaizeci, scriitoare, traducătoare, una dintre cei mai mari creatori lirici ruși din a doua jumătate a secolului XX.
Ahmadulina este unul dintre cei mai mari poeți ruși din a doua jumătate a secolului XX. A fost membră a mai multor organizații ca Uniunea Scriitorilor Ruși, Comitetul Executiv al Centrului PEN rus, Societatea Prietenilor Muzeului de Arte Plastice Pușkin, membru onorific al Academiei Americane de Arte și Literatură, laureat al premiilor de stat ale Federației Ruse și al Premiului de Stat al URSS.
S-a născut într-o familie cu părinți muncitori și respectați: tatăl ei a fost membru în Komsomol iar în timpul Marelui Război Patriotic a fost maior, comandant adjunct al celei de-a 31-a divizii de artilerie antiaeriană și mai târziu a lucrat în cadrul Comitetului Vamal de Stat al URSS. Mama ei a lucrat ca traducător în agențiile de securitate ale statului.
Bella a început să scrie poezie în anii de școală, iar în 1960 a absolvit Institutul Literar din Moscova. Prima colecție de poezii „Струна” a apărut în 1962. Au urmat colecțiile de poezie „Озноб” (1968), „Уроки музыки” (1970), „Стихи” (1975), „Метель” (1977), „Свеча” (1977), „Тайна” (1983), „Сад” (1989).
Poezia lui Akhmadulina ei se caracterizează printr-un lirism profund și un rafinament al formelor. În anii 1970 a vizitat Georgia ținut care a ocupat ulterior un loc proeminent în opera ei. În plus a tradus mulți autori georgieni.
În 1979 a participat la crearea Almanahului literar necenzurat „Metropol” și și-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru disidenții sovietici. Și-a petrecut ultimii ani și ore din viață la dacha ei din Peredelkin.