Абдулкадир Инан | n. 29 octombrie 1889 Sarîkulmiak, Celiabinsk, Imperiul Rus – d. 26 iulie 1976 Istambul | scriitor, istoric, lingvist și cercetător bașkir, membru al mișcării pentru autonomia Bașkorostanului (1917 – 1921) și important reprezentant al turkologiei.
1. Copilăria și Familia
La naștere i s-a dat numele Fathelkadir Suleymanov | Фатхелкадир Сулейманов. Tatăl său a fost profesor în cadrul unei madrasa iar mama lui a fost printre urmașii ișanului Bikkul Alikeev (Galikeev).
2. Educație și activitate
A început să învețe la madrasa unde preda tatăl său, ulterior a mers la un mektab al moscheii Ak din Celiabinsk. În Troitsk a absolvit studiile la Rasulia, o madrasa care ținea de moscheea a 5-a când imam era șeikul Зайнулла Расулев | Zainulla Rasulev.
Între 1913 și 1916 a publicat intens poezii și articole în ziarele Вакыт, Вперёд și alte publicații din Celiabinsk, Ufa și Sterlitamak.
În timpul Primului Război Mondial a fost chemat pe front iar după Revoluția din Februarie (1917) a fost ales de soldații garnizoanei din Ekaterinburg drept reprezentantul lor la Al II-lea Congres al Muncitorilor, Țăranilor și Soldaților desfășurat la Ufa.
După Revoluția din Octombrie a început să fie membru activ al mișcării pentru autonomia națională al bașkirilor. Din vara anului 1918 a fost numit redactor șef al ziarului central al Bașkiriei iar între 1919 și 1920 a devenit membru al guvernului.
Din aprilie 1920 a fost numit directorul editurii de stat din RSA Bașkiră însă dezacordurile cu deciziile Comitetului Executiv al Întregii Rusii și ale Consiliului Comisarilor Poporului ai RSFSR l-au făcut să demisioneze.
Pentru trei ani a trăit în Asia Centrală iar în 1923 a emigrat din URSS alături de Ahmet-Zaki Validov. Vreme de doi ani a călătorit prin Afganistan, Iran, India și Europa iar în 1925 s-a stabilit definitiv în Turcia.
Între 1933 și 1944 a lucrat la Institutul de Turkologie ca director adjunct. Este concediat în 1944 se pare din motive politice și e forțat să lucreze ca profesor într-o școală gimnazială. Din 1955 până în 1961 primește un post la Institutul de Lingvistică și din 1964 până în 1971 a făcut parte din Institutul de Cultură Turcă.
În timpul carierei universitare din Turcia a predat patru limbi: Altaic, Yakut, Tuvan și Khakass. Pe lângă acestea mai cunoștea araba, germana, persana și desigur, turca și rusa.
3. Context istoric
Până la vârsta de 18 ani a trăit în Imperiul Rus, perioadă caracterizată de instabilitatea politică și socială. Imperiul Rus, sub conducerea țarilor Alexandru III și Nicolae II a cunoscut reforme limitate și o represiune severă a mișcărilor de opoziție. Industrializarea rapidă a dus la creșterea tensiunilor sociale, Revoluția din 1905 a evidențiat nemulțumirea largă față de regimul țarist.
Revoluția din Februarie 1917 a dus la abdicarea țarului Nicolae II și la formarea unui guvern provizoriu. Ulterior, Revoluția din Octombrie 1917 a adus bolșevicii la putere sub conducerea lui Lenin, marcând începutul unei perioade de transformări radicale.
După Revoluția din Octombrie, Rusia a fost cuprinsă de un război civil între Armata Roșie (bolșevicii) și Armata Albă (forțele anti-bolșevice). Conflictul a avut un impact profund asupra populației și economiei ruse, cu milioane de victime și distrugeri extinse.
În perioada aproximativă în care Abdulkadir a trăit în Iran, țara era condusă de Dinastia Qajar, mai exact Ahmad Shah Qajar, dar regimul monarhic era slăbit și supus influențelor străine, în special din partea Marii Britanii. Perioada a fost marcată de instabilitate politică și economică și război limitat cu Uniunea Sovietică. Cu doi ani mai devreme, în 1921, Reza Khan a condus o lovitură de stat militară, cu sprijinul Marii Britanii, care a dus la înlăturarea guvernului susținut de Shah și la o consolidare a puterii pentru Reza Khan, cel care urma să devină primul monarh din dinastia Pahlavi.
În 1925, Reza Khan s-a proclamat șah, inițiind Dinastia Pahlavi.
Mustafa Kemal Atatürk a fondat Republica Turcia în 1923 și a implementat reforme pentru a transforma Turcia într-un stat modern și laic. Reformele au inclus abolirea califatului, adoptarea unui nou cod civil bazat pe modelul european, schimbarea alfabetului arab în cel latin și promovarea educației laice. Turcia a trecut printr-o rapidă occidentalizare și modernizare în această perioadă.
După moartea lui Atatürk în 1938, succesorul său, İsmet İnönü, a continuat reformele laice. Turcia a rămas neutră în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar a intrat în sfera de influență occidentală în perioada postbelică.
Deceniile 60 și 70 au fost marcate de instabilitate politică și economică. Au avut loc două lovituri de stat militare (1960, 1971), iar Turcia s-a confruntat cu probleme sociale și economice grave.
4. Realizări
- peste 350 de articole științifice
- peste 300 de lucrări fundamentale de istorie turcă, folclor, critică literară, filosofie și lingvistică.
Comments are closed.