Abdulkadir, Inan

Abdulkadir, Inan

Personalități bașkire | Turkologi |

Абдулкадир Инан | n. 29 octombrie 1889 Sarîkulmiak, Celiabinsk, Rusia – d. 26 iulie 1976 Istambul | scriitor, istoric, lingvist și cercetător bașkir, membru al mișcării pentru autonomia Bașkorostanului (1917 – 1921) și important reprezentant al turkologiei.

1. Copilăria și Familia

La naștere i s-a dat numele Fathelkadir Suleymanov | Фатхелкадир Сулейманов. Tatăl său a fost profesor în cadrul unei madrasa iar mama lui a fost printre urmașii ișanului Bikkul Alikeev (Galikeev).

2. Educație și activitate

A început să învețe la madrasa unde preda tatăl său, ulterior a mers la un mektab al moscheii Ak din Celiabinsk. În Troitsk a absolvit studiile la Rasulia, o madrasa care ținea de moscheea a 5-a când imam era șeikul Зайнулла Расулев | Zainulla Rasulev.

Între 1913 și 1916 a publicat intens poezii și articole în ziarele Вакыт, Вперёд și alte publicații din Celiabinsk, Ufa și Sterlitamak.

În timpul Primului Război Mondial a fost chemat pe front iar după Revoluția din Februarie (1917) a fost ales de soldații garnizoanei din Ekaterinburg drept reprezentantul lor la Al II-lea Congres al Muncitorilor, Țăranilor și Soldaților desfășurat la Ufa.

După Revoluția din Octombrie a început să fie membru activ al mișcării pentru autonomia națională al bașkirilor. Din vara anului 1918 a fost numit redactor șef al ziarului central al Bașkiriei iar între 1919 și 1920 a devenit membru al guvernului.

Din aprilie 1920 a fost numit directorul editurii de stat din RSA Bașkiră însă dezacordurile cu deciziile Comitetului Executiv al Întregii Rusii și ale Consiliului Comisarilor Poporului ai RSFSR l-au făcut să demisioneze.

Pentru trei ani a trăit în Asia Centrală iar în 1923 a emigrat din URSS alături de Ahmet-Zaki Validov. Vreme de doi ani a călătorit prin Afganistan, Iran, India și Europa iar în 1925 s-a stabilit definitiv în Turcia.

Între 1933 și 1944 a lucrat la Institutul de Turkologie ca director adjunct. Este concediat în 1944 se pare din motive politice și e forțat să lucreze ca profesor într-o școală gimnazială. Din 1955 până în 1961 primește un post la Institutul de Lingvistică și din 1964 până în 1971 a făcut parte din Institutul de Cultură Turcă.

În timpul carierei universitare din Turcia a predat patru limbi: Altaic, Yakut, Tuvan și Khakass. Pe lângă acestea mai cunoștea araba, germana, persana și desigur turca și rusa.

3. Context istoric

4. Realizări

  • peste 350 de articole științifice
  • peste 300 de lucrări fundamentale de istorie turcă, folclor, critică literară, filosofie și lingvistică.
Categorii: , , ,
Cuvinte Cheie: ,

suplimentar