Jaishankar despre prioritățile G20 | Relațiile între Rusia și India și între India și China în noul context mondial

În acest an India deține președinția G20 și va organiza aproximativ 200 de întâlniri în 56 de orașe, conform ministrului de externe, Subrahmanyam Jaishankar. Printre acestea este și orașul Hyderabad, capitala statului Telangana. Ca unitate administrativă a fost înființat în 2014 prin ruperea unor regiuni din statul Andhra Pradesh ca urmare a unui vot în parlamentul indian. În ce privește limbile vorbite, marea majoritate (75%) folosesc telugu urmată de urdu în vreme ce rata de alfabetizare este de 72%.

Consider important de subliniat intenția liderilor Indiei de a implica întreaga țară în organizarea întâlnirilor G20. De regulă astfel de evenimente se organizează într-un număr restrâns de localități, din diverse motive, printre care și cel de securitate. Cele mai importante discuții se vor ține desigur în capitală și orașele principale.

O altă particularitate a filosofiei adoptate de India pentru G20 se află în inițiativa prim-ministrului Modi de a contacta toate statele care nu fac parte din G20 și nu sunt nici cu statut de observator, în special cele din ”sudul global” pentru a le cere perspectivele în legătură cu evenimentele globale.

Jaishankar a prezentat patru probleme principale care afectează lumea și care urmează să fie dezbătute în G20:

1. COVID-19
2. Conflictul din Ucraina
3. Schimbarea climatică și terorismul
4. Tehnologia

1. În privința pandemiei de COVID-19, ministrul a declarat că statele dezvoltate au fost concentrate pe ele însele și au ignorat India în vreme ce alte state au arătat o mai mare atenție față de comunitatea internațională. Aceste alte state sunt probabil Rusia și poate chiar China. De menționat că a spus că virusul a venit ”din altă țară” însă nu a precizat care țară.

Legată de pandemie este și situația lanțurilor globale de producție și distribuție. În acest sens intenția Indiei de a-și dezvolta propriile capacități de producție de bunuri esențiale a devenit o prioritate. Aici este cumva o poziționare contrară celei adoptată de China. E de înțeles că Beijingul dorește menținerea pe cât posibil a actualelor lanțuri de producție care avantajează Republica Populară însă procesul de reconstruire a acestora poate avantaja alte state, contribuind astfel la tranziția spre multipolaritate.

2. Referitor la conflictul din Ucraina, Jaishankar nu a precizat că Rusia a invadat Ucraina, nici nu a menționat Rusia, în tot discursul și nici nu a spus că este un război. Ce a zis este că efectele la nivel global pe care acest conflict le are depășesc prin gravitate și importanță conflictul în sine. S-a concentrat astfel pe efectele asupra resurselor energetice și asupra prețurilor pentru îngrășăminte.

3. Vorbind despre schimbarea climatică și terorism, Jaishankar a făcut referirea la modul în care statele dezvoltate s-au comportat în timpul pandemiei:

A fost simțit un sentiment puternic de furie că țările dezvoltate s-au închis în timpul pandemiei și au exclus India.

Subrahmanyam Jaishankar

După această frază publicul din sală a aplaudat puternic, era vizibil o remarcă așteptată și dorită.

4. Tehnologia, ultima pe listă, nu este în sine o problemă ci este o forță disturbatoare care poate cauza probleme prin afectarea stabilității sociale. Ministrul Jaishankar a precizat că digitalizarea este o necesitate și că în ultimii ani acest proces a permis o serie de realizări în securitatea finanțelor publice. Tot referitor la tehnologie a precizat că SUA consideră specialiștii indieni deosebit de importanți pentru propria industrie IT.

Aceste patru probleme după cum au fost evidențiate de Jaishankar descriu foarte bine și modul cum India percepe lumea și cum dorește să se poziționeze în lume. În acest sens:

G20 pregătește India pentru lume și pregătește lumea pentru India.

Subrahmanyam Jaishankar

Această frază se dorește rezumatul obiectivelor naționale ale New Delhi ce se doresc bifate prin aceast eveniment de importanță mondială. ”India is growing” adică India este în creștere, se dezvoltă însă pentru această dezvoltare e nevoie de o strategie. Aparent Modi și guvernul său consideră că cea mai bună strategie este dezvoltarea prin exportul de forță de muncă. Atât calificată și a menționat state ca Germania și SUA unde e nevoie de specialiști cât și în state unde e nevoie de muncitori ca în Emiratele Arabe Unite.

În EAU există un mare număr de muncitori indieni care vreme de ani de zile nu au beneficiat de niciun fel de protecție din partea statului Indian. Această situație a dus la condiții similare cu slavia și la abuzuri îngrozitoare pe parcursul construirii multor clădiri emblematice din statul respectiv.

Există un proiect pentru promovarea culturii indiene la nivel mondial și a precizat în acest sens Yoga și medicina aiurvedică. Este interesant de menționat că în prezent și China este preocupată de promovarea propriei medicini tradiționale în țările partenere.

Privitor la relația cu China, Jaishankar a apărat desigur poziția adoptată de India în contextul luptelor limitate din 2020-2021 din zona de graniță din apropierea lacului Ladakh. Acțiunile militare puse în aplicare de New Delhi la cererea prim-ministrului Modi au fost continuate de o atitudine diplomatică pe măsură. India a refuzat continuarea cooperării diplomatice cu China până la rezolvarea diferențelor din zona de graniță.

Această abordare a dus la o deteriorare rapidă a legăturilor lor care anterior au cunoscut o perioadă de dezvoltare mai ales prin medierea exercitată de Rusia atât în cadrul OCS cât și prin discuțiile trilaterale în formatul RIC (Rusia – India – China). Lipsa de flexibilitate și de compromix a Indiei a fost exemplificată de ministrul Jaishankar și în privința presiunilor exercitate de țările Occidentale pentru renunțarea la relațiile comericale cu Rusia, în special la achiziția de produse energetice.

Poziția Indiei a fost de la început una care a prioritizat interesul național și bunăstarea populației. Aici trebuie să înțelegem că India nu și-a exprimat explicit o neutralitate în conflict ci a zis mereu că își urmărește interesul național și cumpărăr ce are nevoie de unde este mai convenabil. În această idee putem considera că dacă schimburile comerciale cu Rusia nu vor mai avea aceleași avantaje atunci va alege să cumpere din altă parte.

Ce mi s-a părut straniu este că nu a spus în nicio clipă de Rusia iar la momentul întrebărilor nu i s-a pus nicio întrebare legată de Rusia explicit. Până spre finalul anului 2021, Vladimir Putin considera parteneriatul strategic cuprinzător între Rusia și India ca fiind ”exemplar pentru secolul 21”. În 2021 a existat un summit virtual al miniștrilor de externe RIC (Rusia – India – China) iar în declarația comună s-a precizat că ”miniștrii au reiterat faptul că o lume multipolară și reechilibrată, bazată pe egalitatea suverană a națiunilor și pe respectarea dreptului internațional și care să reflecte realitățile contemporane, necesită consolidarea și reformarea sistemului multilateral. (…) Miniștrii au recunoscut că actualele provocări internaționale interconectate ar trebui abordate prin intermediul unui sistem multilateral revigorat și reformat”. A fost ultima discuție în acest format.

S-a vorbit astfel despre o lume multipolară, despre suveranitate și despre reformarea sistemului multilateral care se referă la organizațiile internaționale/regionale.

În cadrul summitului comun Rusia – India 2+2 desfășurat în același an și la care au participat atât miniștrii de externe și ai apărării cât și președintele Putin și prim-ministrul Modi, a fost semnată o declarație comună cu 99 de puncte intitulată Rusia – India: Parteneriat pentru Pace, Progres și Prosperitate. La acesta s-au adăugat un număr de anexe ce acoperă energia, cultura, cercetarea, cooperarea tehnico-militară, etc. Cele două state și-au asumat atunci cooperarea în cadrul ONU și în cadrul altor platforme.

Astea fiind spuse, la aproape 3 luni de la acest important eveniment în care se vorbea despre pace și cooperare, Rusia a atacat Ucraina și a urmat ceea ce știm. Tot ce mai are acum de spus India despre Rusia este că ”va cumpăra de unde consideră mai convenabil”. Dacă dorim să fim răutăcioși asta seamănă tare mult cu momentul în care îți alegi benzinăria pe bază de prețul pe litru. Cooperarea la nivel ONU și la nivelul altor platforme multilaterale este după cum vedem una limitată în parte și fiindcă India nu e membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU însă își poate folosi relațiile cu SUA pentru a tempera ambițiile Washingtonului.

Pentru China, Rusia reprezenta un mediator în contextul neînțelegerilor cu India. Dacă relațiile New Delhi – Moscova se răcesc atunci acest mecanism nu va mai funcționa și perspectivele cooperării se vor transforma în perspective de conflict. La acest scenariu se adaugă și QUAD, organizația condusă de SUA și îndreptată împotriva Chinei. Jaishankar a spus că a fost înființată în 2007 însă la presiuni din partea ”unei țări pe care o știți cu toții” India nu a participat. Proiectul a fost relansat în 2017 prin inițiativa lui Modi, aparent. Aceste dezvoltări au fost posibile pe timpul mandatului lui Trump, pe care mulți oameni îl consideră un fel de prieten al rușilor și chinezilor și al planetei în ansamblu, o poziție lipsită de fundament.

Pentru continuarea procesului de integrare eurasiatică și de cooperare între țările acestui mare continent este nevoie ca Rusia să se implice mai mult în India și China trebui să-și flexibilizeze pozițiile. Important pentru dezvoltarea Indiei este, conform ministrului, exportul de oameni, atât de experți în țările dezvoltate cât și de muncitori în țările unde e nevoie de ei. Acesta este un mecanism de dezvoltare similar cu cel încercat în România și este unul diferit de cel pus în practică de China unde producția este esențială.

Se spune că e nevoie de oameni pentru procesul de reconstrucție a teritoriilor recent reunificate cu Rusia, se spune că ar veni nord coreeni sau chinezi, de ce nu indieni? Așa se dezvoltă legăturile între state și între popoare. Mai mult, Rusia are nevoie să își dezvolte industria IT, industria microprocesoarelor, de ce să nu angajeze specialiști din India? De ce până acum Yandex, o importantă companie de IT din Rusia, nu are o prezență în India?

Prin duzinele de documente semnate între India și Rusia există cooperare la nivel înalt (armament, cercetare nucleară, etc.) însă în ultimii ani câte co-producții de film Rusia-India au existat? Câte centre pentru învățarea limbii ruse sunt în India, câte astfel de centre pentru hindi sunt în Rusia și câți elevi au, cât interes pentru ele există și din parte căror oameni? Câți indieni lurează în Rusia, câți turiști ruși sunt în India? E drept că pandemia a distrus multe astfel de cooperări însă lucrurile își pot reveni. De ce să viseze specialiștii indieni să lucreze la NASA, la Intel, la Google și nu la Roscosmos, la Mikron și la Yandex?

Un ultim aspect pe care doresc să îl punctez din discursul lui Jaishankar este că la segmentul de întrebări din partea publicului/jurnaliștilor a făcut deseori referire la ”vechea India” și ”noua India”. În Rusia există tendința să se readucă mereu în discuție prietenia dezvoltată de URSS însă aceasta s-a realizat într-un context global cu mult diferit. Tineretul indian este mult mai dornic să viziteze SUA și Europa decât Rusia iar noua India poate să fie un indiciu pentru o schimbare, treptată, a unei paradigme.