Articolul ce urmează a fost publicat în ziarul iranian ایران آنلاین | Iran Online pe 24 martie 2024 și abordează probleme referitoare la schimbările recente de putere în regiunea Asiei de Vest, în special în Peninsula Arabică. Autorul, jurnalistul محمد بیات | Mohamad Baiat, trece în revistă urmările acțiunilor Hamas împotriva Israelului, demarate în 7 octombrie 2023. Consideră ziua respectivă ca având o însemnătate istorică în modul în care puterile extraregionale acționează. În articol se folosește termenul ”axa de rezistență” și ”rezistență” și prin acestea se face referire la Iran, Siria, Hezbollah (Liban), Yemen și milițiile șiite din Irak. Prin ”regimul sionist” se înțelege Israel.
În istoria ascensiunii și căderii marilor puteri, apariția războaielor, a crizelor economice și a ciocnirilor geopolitice sunt foarte importante. Operațiunea surpriză a furtunii Al-Aqsa din 7 octombrie 2023 este unul dintre punctele de cotitură istorice în competiția geostrategică dintre Statele Unite, China și Rusia în regiunea Estului Mediteranei.
Acest eveniment important a afectat relațiile regionale de putere și a crescut ponderea axei de rezistență împotriva blocului conservator sunit, a axei Turcia-Qatar și a regimului sionist. În noua eră, puterile extraregionale nu au de ales decât să se coordoneze cu Teheranul și membrii rețelei de rezistență pentru a-și spori influența și accesul la resurse. În continuarea acestei note, vom încerca să analizăm evoluțiile din ultimele șase luni în regiunea Asia de Vest și schimbarea raportului de putere în regiunea Asia de Vest.
Pe 10 septembrie 2023, în timpul summitului G20 de la New Delhi, Joe Biden, împreună cu India, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au prezentat coridorul „India-Orientul Mijlociu-Europa”. Potrivit experților, proiectul de coridor „IMAC” trebuia să fie oferit țărilor asiatice și europene ca o rută alternativă la „One Belt One Road”. Implementarea acestui plan a intensificat competiția geopolitică dintre Washington și Beijing și a schimbat raportul de putere în regiunea de vest a Asiei. Una dintre condițiile de bază pentru operaționalizarea planului „IMAC” a fost formarea unui singur bloc israelo-arab, după normalizarea relațiilor dintre Riad și Tel Aviv. Dacă acest scenariu s-ar realiza, și alte țări arabe și islamice s-ar îndrepta spre varianta normalizării relațiilor cu Israelul, poziția axei de rezistență în regiune ar fi grav amenințată.
După operațiunea Al-Aqsa și uciderea în masă a civililor din Gaza, Arabia Saudită a anunțat că a suspendat procesul de negocieri de pace cu Israelul. În ciuda eforturilor echipei de politică externă a administrației Biden de a ajunge la un deznodământ privind relațiile dintre Arabia Saudită și Israel, sioniștii nu se arată în prezent dispuși să facă o concesie privitor la soluția „celor două state”.
Acum trebuie să așteptăm și să vedem dacă saudiții vor insista asupra condițiilor lor sau dacă vor normaliza relațiile cu cel mai de dreapta guvern din istoria regimului sionist, fiind sub presiunea Washingtonului.
Axa de rezistență va urmări un atac, în trei etape, direcționat asupra intereselor Israelului și ale aliaților săi. În prima etapă, Hamas-Jihadul Islamic acționează împotriva sioniştilor din Cisiordania şi Fâşia Gaza. În a doua etapă, Hezbollah și Ansarullah desfășoară un conflict limitat pe frontul de nord, frontul de sud și în nordul Oceanului Indian, iar în cele din urmă, grupurile de rezistență din Irak și Siria organizează (aproape 200 până în prezent) de atacuri asupra bazelor Centcom [United States Central Command] din regiunea de est a Arabiei.
O poziționare agresivă a axei de rezistență a dus la trasarea de noi linii roșii între Iran și Statele Unite și, în același timp, a dovedit puterea rezistenței pe teren. De exemplu, de la mijlocul lunii noiembrie 2023, armata națională yemenită a reușit să afecteze transportul maritim și a determinat multe companii de transport maritim să își schimbe rutele.
Ca răspuns la operațiunile eficiente ale rezistenței, Statele Unite și aliații săi au decis să formeze o coaliție navală de „Gardieni ai bunăstării” și să pună pe agenda lor un atac militar direct asupra țintelor strategice din Yemen, dar până acum nu au fost capabili să distrugă puterea lui Ansarullah.
În ultimele șase luni, legendarul prim-ministru al partidului Likud, Benjamin Netaniahu, a atacat necruțător diferite zone din Gaza pentru a se salva de la „moarte politică”. Potrivit statisticilor publicate de surse israeliene, armata regimului a atacat aproape 30.000 de ținte în Gaza până în ianuarie 2024, ceea ce a distrus sau a deteriorat o parte semnificativă a caselor din Fâșia Gaza.
Experții consideră că „Bibi” și aliații săi din guvern intenționează să continue operațiunile militare în sudul Fâșiei Gaza (orașul Rafah) pentru a atinge o parte din obiectivele declarate. Este chiar posibil ca armata israeliană să demareze operațiuni militare împotriva Hezbollah-ului sub pretextul readucerii păcii în ținuturile nordice.
După mai bine de 150 de zile de război în Gaza, Israelul încă nu a reușit să-i găsească pe Yahya Sinwar și Mohammad Zaif sau să dea o lovitură grea rețelei de tuneluri Hamas. Continuarea acestei tendințe înseamnă că regimul sionist a intrat într-o mlaștină adâncă din care nu se poate scoate și nu are cum să restabilească echilibrul împotriva rezistenței. Înainte de acțiunea Al-Aqsa, țările arabe din Orientul Mijlociu aveau o imagine idealizată a puterii militare și de intelligence a regimului sionist și credeau că normalizarea relațiilor cu Tel Aviv ar putea contribui la descurajarea unor conflicte cu ”axa de rezistență”.
În noua ordine, membrii axei de rezistență au posibilitatea de a viza interesele puterilor occidentale și ale regimului sionist din Orientul Arab, regiunea Shamat și nordul Oceanului Indian. Cu alte cuvinte, în noua ordine a regiunii vest-asiatice, Republica Islamică Iran este cu un pas în fața Israelului, iar alte mari puteri nu își pot continua proiectele de securitate economică fără a negocia cu Teheranului.