Pacea ca o armă

Rusia a investit echivalentul în ruble a miliarde de euro pentru planul de „substituire a importurilor” într-un proiect comun cu Belarus, în ceea ce se numește Uniunea Statală a Rusiei și Belarus. Acești bani au fost alocați sectorului privat direct de către stat dar și de bănci sub formă de împrumuturi. Sute de produse și echipamente au fost interzile Rusiei iar asta a dus la necesitatea acestui plan de subsituiri.

Apar însă câteva probleme, observate de mulți, inclusiv de Putin. Se poate ajunge la un deficit al forței de muncă, și s-a ajuns în anumite domenii ca cel al transporturilor iar noile produse pot satisface în general nevoile naționale dar nu sunt competitive la export. Acest ultim aspect e foarte important.

Acum când se vorbește despre pace între SUA și Rusia am început să mă gândesc la planul acesta al Moscovei pentru substituirea importurilor și cum toată economia și industria Federației s-a reorientat în jurul acestuia.

În prezent, lui Putin i se flutură prin fața ochilor ideea asta a normalizării relațiilor cu Vestul dar în linii mari e vorba doar de SUA pentru moment și poate câteva din țările partenere/aliate/vasale lor, nu toată Uniunea Europeană însă. Dar să zicem că s-ar normaliza lucrurile și rușii vor putea din nou importa din bunurile pe care nu cu mult timp în urmă le aveau în planul acesta de substituire. Ce se va întâmpla? Tot capitalul rusesc investit va dispărea. Vor exista falimente care vor afecta și instituțiile bancare. Singura protecția ar putea să fie tarifele pentru importuri dar în acest caz ce rost va mai avea normalizarea relațiilor?

Pacea, în acest caz, e un cal troian, o nouă armă a Occidentului.