Dmitri Polikanov, adjunctul agenției care se ocupă de cooperare culturală (Россотрудничество), cei care organizează centrele culturale din alte țări, a spus că observă o „revenire la normal” după ce „cultura rusă nu a putut fi anulată”. Mai mult, a spus că e imposibil sa anulezi cultura rusă.
Poate că așa e, mie cel puțin așa mi se pare, că nu poți șterge cultura rusă printr-o voință politică. Polikanov nu a intrat însă în detalii. La nivel global, dacă luăm în calcul o parte din țările prietene, vorbește adevărul dar daca luăm în calcul toate statele atunci sper sa observe problemele existente.
Sunt trei aspecte de care trebuie să ținem cont când observăm cultura oricărui stat:
- Statutul demografic, în funcție de vârstă, al familiarizării cu respectiva cultură.
- Cei care sunt familiarizați cu respectiva cultură, sunt la curent cu noile forme de manifestare?
- În ce măsură cooperarea culturală se realizează și în domenii conexe.
În România există un interes limitat pentru cultura rusă, îl putem considera de nișă, în rândul tinerilor. În rândul persoanelor în vârstă (cele care au fost expuse mai mult în anii pre-89) acest interes este mai ușor de observat însă tot limitat. Propun un ”test Viktor Țoi” pentru a avea o primă imagine asupra impactului cultural rusesc în România. Viktor Țoi este un cântăreț legendar în Rusia însă a apărut în anii 80, perioada de deschidere a URSS față de care România s-a distanțat. Persoanele în vârstă în general nu vor avea cunoștință de el. În rândul tinerilor oricine ar trebui să știe de Viktor Țoi și măcar două piese ale sale. Una din ele, ”Videli Noci”, a fost cântată și de trupa moldovenească Zdob și Zdub (mult mai cunoscută în România).
Acum se ridică și problema ”actualizării culturale”. Printre rusofili/rusofoni sunt cunoscute realizările rușilor în materie de literatură (clasică), muzică (clasică), cinematografie, balet, elemente de simpatie ortodoxă și muzică veche patriotică/militară (gen Katiușa). Unii poate mai cunosc și muzica bardă, muzica ușoară, pictură, arhitectură. Persoanele în vârstă au tendința să privească cu o anumită nostalgie și prin urmare se limitează la filmele și cântecele la care au fost expuse în tinerețe. Foarte puțini dintre tinerii români cunosc, de exemplu, de existența unor filme ca ”Avanpost”, ”Vladivostok”, ”Compania a 9-a” sau ”Superadânc”.
Câți dintre vorbitorii de rusă din România citesc reviste ca ”Наука и жизнь”, ”Експерт”, ”Химия и Жизнь”, ”Наш современник” sau ”Искусство кино” într-un mod consecvent? Cât de mult a lucrat organizația Россотрудничество pentru a promova, prin intermediul caselor rusești, astfel de siteuri/reviste în rândul vorbitorilor de limba rusă? Există producții artistice contemporane în totalitate necunoscută specialiștilor, studenților și tinerilor români. Câți studenți la arte români cunosc expozițiile importante din Rusia și sunt la curent cu lucrările recente ale omologilor lor ruși?
În occident se realizează, fie declarat fie nedeclarat, un proces de ”deculturalizare”. În țările anglofone acest proces a primit numele de ”cancel culture”. Cu excepția unui mic număr de tineri, majoritatea ajung să crească într-un mediu lipsit de cultura ”profundă”. Putem să considerăm acest nou mediu ca fiind bazat pe divertisment. Cum este Rusia pregătită să gestioneze această discrepanță culturală? Desigur, întrebarea se pune nu numai celor însărcinați cu promovarea culturii rusești ci a celor care promovează orice formă de cooperare culturală cu oricine.