Relațiile externe ale Chinei

China un stat aflat în Asia de Est, situat între ceilalți doi importanți poli eurasiatici, Rusia la nord și India la sud. Accesul la ”oceanul planetar” se realizează prin estul țării în timp ce la vest este deschiderea spre Asia Centrală și mai departe spre Europa.

Studii bilaterale

China – Iran
China – Rusia
China – India
China – Turcia
China – Pakistan
China – Siria
China – Grupul Vestic

1. Localizare și condiții istorice

China este situată în Asia de Est într-o regione care în mod istoric, din cauza limitărilor tehnologice, a fost separată de restul centrelor de dezvoltare. În nord și nord-vest China avea o relaționare conflictuală cu statele mongole și turcice. Clima și geografia acestor regiuni (deșert în vest, stepe în nord și în special taiga în zonele care aparțin azi de Rusia) le făcea să nu fie atractive pentru scopul expansiunii.

Vechiul Drum al Mătăsii trecea prin vestul țării, actuala provincie Xinjiang. Rutele ocoleau deșertul Taklamakan situat la vest de deșertul Gobi. Regiunea a fost subiectul unor poezii ca de exemplu ”Trecătoarea fortificată în lumina lunii” de Li Bai.

În est-sud-est există zona platoului TIbetan, o zonă muntoasă dificil de parcurs în trecut. În prezent această regiune este contectată printr-o infrastructură modernă și eficientă însă pentru secole orice traversare pe aici era dificilă. Zona a devenit prin urmare o regiune prin care China antică și regatele indiene nu au intrat în contact direct.

În prezent regiunea situată la punctul de întâlnire a platoului Tibetan și a extremității de sud-vest a Munților Kunlun și care reprezintă zona de granită a Republicii Populare Chineze, este o zonă de fricțiuni atât între China și India (Aksai Chin) cât și între India și Pakistan (regiunea Kașmir, în special Ladakh).

În sudul Chinei, în regiunea controlată azi de statele Vietnam, Laos și Burma, au existat legături culturale și comerciale. În mod istoric Vietnamul a căzut sub influența directă a civilizației chineze începând cu secolul 1 î.e.n. Forma de ”chineză literară” adoptată doar ca formă de scriere s-a păstrat în Vietnam până la începutul secolului 20. Sudul a reprezentat astfel, în mod istoric, o regiune de contact și o regiune asimilabilă.

Estul este reprezentat de ocean și de Peninsula Coreană și Japonia în mod special. Relaționarea cu aceste două națiuni a existat din cele mai vechi timpuri și ambele au intrat în zona de influență a culturii și civilizației chineze, fiind profund influențate de aceasta.

Această deschidere la oceanul planetar reprezenta o oportunitate pentru explorare și comerț însă, ca orice deschidere, venea cu riscuri. China antică s-a dovedit o importantă ”națiune maritimă”. Cu explorarea și comerțul a legat relații diplomatice cu state aflate până în coasta de est a Africii. Insulele aflate în Asia de Sud-Est au început să aibă prezență constantă chinezească între secolele 15-18. Tehnologia dezvoltată de chinezi (de ex: compasul maritim, secolul 11) a fost fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a navigării pe ocean.

2. Situația actuală

China prezentului există, din 1949, sub forma Republicii Populare Chineze, un stat socialist cu caracteristici chinezești condus de Partidul Comunist Chinez. Influența culturală și politică este cu mult redusă comparativ cu vremurile anterioare venirii europenilor în regiune.

Situația la granițele de nord și nord-vest este în general mult mai bună. Beijing a legat parteneriate strategice cu Moscova și cu statele din Asia Centrală care sunt cooptate în diferite forme multilaterale în mecanismele de cooperare Eurasiatică.