Afganistan

1. Geografia

Afganistanul este o țară fără ieșire la mare, situată în Asia Centrală și de Sud, având o geografie extrem de diversificată și variată. Se învecinează cu Pakistanul la sud și est, Iranul la vest, Turkmenistanul, Uzbekistanul și Tadjikistanul la nord și China la nord-est. Capitala este la Kabul.

Relieful
Relieful Afganistanului este dominat de lanțul muntos Hindu Kush, care traversează țara de la nord-est la sud-vest. Acești munți impunători, cu vârfuri ce depășesc 7.000 de metri, includ și Pasul Salang, un important punct de trecere. La sud de Hindu Kush se întinde o vastă regiune de deșert și semi-deșert, cu platouri și câmpii aride.

Climă
Clima Afganistanului este de tip continental arid și semi-arid, cu variații semnificative între regiuni. Verile sunt fierbinți și uscate, în timp ce iernile sunt reci și severe, mai ales în zonele montane. Precipitațiile sunt limitate, concentrate în principal în lunile de iarnă și primăvară.

Hidrografie
Principalul râu din Afganistan este Amu Darya, situat în nordul țării, formând parțial granița cu Uzbekistanul și Tadjikistanul. Alte râuri importante includ Kabul, Helmand și Hari. Râurile sunt esențiale pentru irigații, deși multe sunt sezoniere și suferă de scăderi ale debitului în perioadele secetoase.

Resurse Naturale
Afganistanul este bogat în resurse naturale, incluzând zăcăminte de minerale precum cupru, aur, fier și litiu, precum și pietre prețioase ca lapis lazuli și smaralde. Exploatarea acestor resurse este încă subdezvoltată însă ele reprezintă un potențial economic important.

Biodiversitate
Geografia diversă a Afganistanului găzduiește o biodiversitate variată. Parcurile naționale și rezervațiile naturale adăpostesc specii de mamifere precum leopardul de zăpadă, capra ibex și lupul. Flora este diversificată, variind de la păduri alpine la vegetație deșertică.

2. Demografia

Demografia Afganistanului reflectă o populație tânără și în creștere rapidă, în ciuda instabilității politice și a conflictelor prelungite. Potrivit estimărilor recente, Afganistanul are o populație de peste 40 de milioane de locuitori, cu o rată anuală de creștere demografică ridicată, de aproximativ 2,3%. O mare parte din populație este alcătuită din copii și tineri: aproape 65% are sub 25 de ani, ceea ce pune presiune pe sistemele de educație, sănătate și ocupare a forței de muncă.

Structura etnică a Afganistanului este diversă și complexă. Cele mai mari grupuri etnice sunt paștunii, care formează aproximativ 40-45% din populație, și tadjicii, cu aproximativ 25-30%. Urmează hazara și uzbecii, fiecare reprezentând între 8% și 15%. Alte minorități etnice includ turkmeni, baloci, nuristani și peshai. Această diversitate etnică joacă un rol semnificativ în viața socială și politică a țării, deseori fiind sursă de tensiuni, dar și de identitate culturală bogată.

Religia dominantă este islamul, în special în forma sa sunnită, practicată de circa 85-90% din populație. Restul sunt majoritar șiiți, în special în rândul populației hazara. Islamul influențează profund viața cotidiană, normele sociale, legile și sistemul educațional, iar libertatea religioasă pentru alte credințe este extrem de limitată, mai ales în zonele controlate de grupuri conservatoare.

Rata alfabetizării în Afganistan rămâne una dintre cele mai scăzute din lume, în special în rândul femeilor. Deși în ultimii ani s-au făcut eforturi semnificative pentru extinderea accesului la educație, mai ales în centrele urbane, mulți copii, în special din mediul rural, nu au acces regulat la școală. Situația s-a agravat în urma revenirii talibanilor la putere în 2021, aceștia impunând restricții severe asupra educației fetelor și accesului femeilor la muncă și spațiul public.

Urbanizarea este relativ redusă, cu majoritatea populației trăind în mediul rural. Marile orașe, precum Kabul, Herat, Mazar-i-Sharif și Kandahar, găzduiesc însă un număr tot mai mare de locuitori, atrași de oportunitățile economice și de serviciile publice. Migrația internă, precum și refugierea în țările vecine sau în Europa, sunt fenomene frecvente, determinate de insecuritate, lipsa locurilor de muncă și crizele umanitare repetate.

• Barfield, Thomas – Afghanistan: A Cultural and Political History (Princeton University Press, 2010)
• Rubin, Barnett R. – The Fragmentation of Afghanistan: State Formation and Collapse in the International System (Yale University Press, 2002)
• Giustozzi, Antonio – Empires of Mud: Wars and Warlords in Afghanistan (Hurst, 2009)

3. Istoria

Situat la o răscruce strategică în Asia Centrală, Afganistanul a fost un punct focal pentru imperii și civilizații de-a lungul istoriei. Povestea sa este marcată de o succesiune de invazii, migrații și schimburi culturale.

Perioadele antice și medievale

Istoria timpurie
Istoria Afganistanului poate fi urmărită până la civilizația din Valea Indusului (3300-1300 î.Hr.) în vest și la civilizația Oxus în nord. Regiunea a cunoscut ulterior apariția diferitelor regate și triburi, în special medii și perșii.

Imperiul Ahemenid
În secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Ahemenid sub Cirus cel Mare a încorporat Afganistanul. Această perioadă a marcat începutul importanței regiunii în comerț și schimburi culturale.

Influența greacă
Cucerirea lui Alexandru cel Mare în 330 î.Hr. a introdus cultura și ideile grecești în Afganistan. După moartea lui Alexandru, imperiul său s-a fragmentat, iar regiunea a devenit parte a Imperiului Seleucid, urmat de Regatul Greco-Bactrian.

Imperiul Kushan
Din secolul I până în secolul al III-lea d.Hr., Imperiul Kushan a controlat Afganistanul, facilitând o fuziune a culturii greco-budiste. Această epocă a văzut înflorirea artei Gandhara și răspândirea budismului.

Cucerirea islamică
În secolul al VII-lea d.Hr., armatele islamice au invadat Afganistanul, ducând la convertirea treptată la islam. Până în secolul al IX-lea, Imperiul Samanid a deținut controlul, promovând cultura și învățarea islamică.

Evul Mediu până în perioada modernă timpurie

Dinastiile Ghaznavid și Ghurid
Dinastia Ghaznavid (977-1186) și Dinastia Ghurid (879-1215) au fost puteri medievale semnificative. Ghaznavizii, cu capitala la Ghazni, și-au extins stăpânirea până în India, în timp ce ghurizii au jucat un rol esențial în răspândirea islamului în subcontinentul indian.

Invazia mongolă
În secolul al XIII-lea, Imperiul Mongol sub Genghis Khan a invadat Afganistanul, provocând distrugeri pe scară largă. Stăpânirea mongolă a fost urmată de Imperiul Timurid, fondat de Timur (Tamerlan), moment în care s-a înregistrat o renaștere în artă și arhitectură.

Istoria modernă

Perioadele Mughal și Safavid
În secolul al XVI-lea, Afganistanul a fost disputat între Imperiul Mughal din est și Imperiul Safavid din vest. Această perioadă a văzut regiunea devenind un câmp de luptă pentru supremația între aceste două mari puteri.

Dinastiile Hotak si Durrani
La începutul secolului al XVIII-lea, dinastia Hotak și-a stabilit pentru scurt timp dominația. A fost înlocuită la puțin timp de Imperiul Durrani, fondat de Ahmad Shah Durrani în 1747. Adeseori considerat fondatorul Afganistanului modern, Ahmad Shah a unificat triburile afgane și a înființat un regat care se întindea inclusiv pe teritoriile de azi ale Iranului, Pakistanului și Indiei.

Secolele al XIX-lea și al XX-lea

Războaiele anglo-afgane
Secolul al XIX-lea a fost marcat de războaiele anglo-afgane, deoarece Imperiul Britanic a căutat să-și extindă influența din India înspre Afganistan pentru a limita astfel expansiunea Imperiului Rus. Primul Război Anglo-Afgan (1839-1842) s-a încheiat ca succes pentru afgani, iar ce al Doilea Război Anglo-Afgan (1878-1880) a avut ca rezultat stabilirea Liniei Durand, delimitând granița dintre Afganistan și India Britanică.

Amanullah Khan și Modernizarea
La începutul secolului al XX-lea, regele Amanullah Khan a încercat să modernizeze Afganistanul, introducând reforme sociale și economice. Eforturile sale au întâmpinat rezistență, ducând la abdicarea sa în 1929. Conducătorii ulterioare, inclusiv regele Zahir Shah, au continuat eforturile de modernizare, deși într-un ritm mai lent.

Invazia sovietică și războiul civil

Războiul sovietico-afgan
În 1979, Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul, sprijinind guvernul comunist împotriva grupărilor insurgente cunoscute sub numele de Mujahideen. Conflictul de un deceniu a dus la distrugeri masive și pierderi de vieți omenești, și s-a încheiat cu retragerea sovietică în 1989.

Războiul civil și dominația talibană
Perioada post-sovietică a fost marcată de un război civil între diferite facțiuni. Până în 1996 talibanii au apărut ca forță dominantă, instituind un regim auster bazat pe o interpretare strictă a legii islamice. Stăpânirea lor a fost marcată de încălcări ale drepturilor omului și de izolarea internațională.

Secolul 21

Invazia SUA și războiul împotriva terorii
După atacurile din 11 septembrie 2001, Statele Unite au condus o coaliție pentru a-i răsturna pe talibani, acuzându-i că găzduiesc teroriști al-Qaeda. Conflictul, cunoscut sub numele de Războiul din Afganistan, a avut ca scop stabilirea unui guvern stabil, democratic, dar s-a confruntat cu o insurgență persistentă și cu instabilitate.

Evoluțiile recente
În 2021, după două decenii de conflict, forțele SUA și NATO s-au retras din Afganistan. Talibanii au recăpătat rapid controlul, ceea ce a dus la îngrijorări.

• Barfield, Thomas – Afghanistan: A Cultural and Political History, Princeton University Press, 2010.
• Gregorian, Vartan – The Emergence of Modern Afghanistan: Politics of Reform and Modernization, 1880–1946, Stanford University Press, 1969.
• Rubin, Barnett R. – The Fragmentation of Afghanistan: State Formation and Collapse in the International System, Yale University Press, 2002.
• Saikal, Amin – Modern Afghanistan: A History of Struggle and Survival, I.B. Tauris, 2004.
• Nojumi, Neamatollah – The Rise of the Taliban in Afghanistan: Mass Mobilization, Civil War, and the Future of the Region, Palgrave Macmillan, 2002.
• Dupree, Louis – Afghanistan, Princeton University Press, 1973.
• Tanner, Stephen – Afghanistan: A Military History from Alexander the Great to the Fall of the Taliban, Da Capo Press, 2002.
• Johnson, Chalmers – Blowback: The Costs and Consequences of American Empire, Metropolitan Books, 2000.

4. Cultura

Cultura Afganistanului este profund ancorată într-un mozaic de tradiții, etnii și influențe istorice care reflectă poziția geografică strategică a țării, la intersecția Asiei Centrale, de Sud și de Vest. Cu o istorie ce se întinde pe milenii, Afganistanul a fost un important nod cultural de-a lungul Drumului Mătăsii, influențat de civilizații persane, grecești, indiene, turcice și islamice. Structura etnică diversă – incluzând paștunii, tadjicii, hazara și uzbecii – se regăsește în varietatea limbilor, obiceiurilor și expresiilor artistice. Religia islamică, în special ramura sunnită, joacă un rol central în viața culturală, dar elementele pre-islamice, cum ar fi tradițiile zoroastriene și budiste, au lăsat urme adânci în patrimoniul artistic.

Arta afgană tradițională cuprinde o varietate de forme, precum arhitectura islamică, miniaturile persane, caligrafia, sculptura în lemn și lucrările în metal și ceramică. În antichitate, regiunea Bamiyan a fost celebră pentru statuile uriașe ale lui Buddha, distruse în 2001, dar rămase un simbol al trecutului multicultural al țării. Meșteșugurile sunt o parte vitală a culturii populare, covoarele afgane fiind apreciate la nivel internațional pentru complexitatea modelelor și simbolismul regional. Femeile din comunități rurale continuă tradițiile textile vechi de secole, transmise din generație în generație.

În ciuda decadelor de război și instabilitate, arta contemporană afgană a supraviețuit și chiar s-a revitalizat în anii 2000. Tineri artiști din Kabul și Herat s-au implicat în proiecte de pictură murală, fotografie, film și artă conceptuală, adesea abordând teme precum conflictul, identitatea, drepturile femeilor și libertatea de exprimare. Organizații culturale precum Afghan Cultural House sau ArtLords au promovat arta vizuală ca mijloc de rezistență și vindecare socială. În același timp, literatura afgană contemporană s-a făcut cunoscută în lume prin autori precum Khaled Hosseini, care, deși trăiește în diaspora, reflectă în operele sale viața afgană în vremuri de război și exil.

Entertainmentul în Afganistan este profund legat de tradițiile muzicale, teatrale și de povestire orală. Muzica tradițională variază între stiluri folclorice specifice fiecărei etnii și influențe clasice persane sau indiene. În ciuda restricțiilor impuse în diferite perioade, muzicieni celebri precum Ahmad Zahir au rămas figuri emblematice. În anii 2000, televiziunea privată TOLO TV a devenit un simbol al renașterii media afgane, difuzând emisiuni de divertisment, talk-show-uri și seriale inspirate de modele internaționale. Show-ul Afghan Star, un concurs de talente muzicale similar cu American Idol, a fost extrem de popular și controversat, reprezentând o platformă pentru exprimarea culturală tineretului.

Relațiile culturale ale Afganistanului cu alte state au variat de-a lungul timpului, dar în mod tradițional țara a avut legături strânse cu Iranul (în special pe plan lingvistic și literar), cu India (prin schimburi artistice și cinematografice), și cu țările din Asia Centrală. În anii 2000, organizații internaționale precum UNESCO, Institutul Goethe sau British Council au sprijinit proiecte culturale și educaționale în Afganistan. În diasporă, comunitățile afgane din Europa, SUA și Canada au contribuit la promovarea culturii afgane prin festivaluri, expoziții și literatură bilingvă.

În prezent, însă, pe fondul regimului taliban reinstaurat în 2021, multe activități culturale și artistice au fost restricționate sau forțate să treacă în clandestinitate ori în exil. Cu toate acestea, diaspora afgană și comunitățile internaționale continuă să promoveze patrimoniul cultural al Afganistanului. Artiști exilați, scriitori și activiști culturali mențin vie memoria colectivă și luptă pentru protejarea artei și identității naționale. Cultura afgană, cu toate provocările sale, rămâne un simbol al rezilienței și al creativității unui popor aflat într-o continuă căutare de libertate și expresie.

• Grötzbach, Erwin. Afghanistan: A Cultural and Political History. Princeton University Press, 2010.
• Edwards, David B. Before Taliban: Genealogies of the Afghan Jihad. University of California Press, 2002.
• Mousavi, Sayed Askar. The Hazaras of Afghanistan: An Historical, Cultural, Economic and Political Study. Palgrave Macmillan, 1998.
• Dupree, Nancy Hatch. An Historical Guide to Afghanistan. Afghan Air Authority, 1977.
• Emadi, Hafizullah. Culture and Customs of Afghanistan. Greenwood Press, 2005.

5. Politica

Sistemul politic al Afganistanului a trecut prin multiple transformări majore în ultimele decenii, reflectând instabilitatea internă și influențele externe. Înainte de 2021, țara funcționa oficial ca o republică islamică, cu un sistem constituțional bazat pe alegeri și separarea puterilor în stat. Constituția din 2004, adoptată sub auspiciile intervenției internaționale, prevedea un președinte ales prin vot direct, un parlament bicameral (Wolesi Jirga și Meshrano Jirga), precum și un sistem judiciar independent. Deși cadrul legal părea democratic, în practică, puterea era concentrată în mâinile executivului, iar instituțiile erau adesea slăbite de corupție, nepotism și insecuritate.

După preluarea puterii de către talibani în august 2021, sistemul politic s-a schimbat radical. Emiratul Islamic al Afganistanului, cum se autointitulează noul regim, nu recunoaște Constituția precedentă și nu a introdus un nou cadru legal transparent. Puterea este concentrată în mâinile liderului suprem (Amir al-Mu’minin), actualmente Hibatullah Akhundzada, care exercită autoritate religioasă și politică absolută. În lipsa unui parlament, a unei justiții independente sau a unor alegeri, guvernarea este exercitată prin decrete și reguli impuse de consilii religioase (shura).

Guvernul taliban este caracterizat printr-o interpretare conservatoare a legii islamice (sharia), care influențează profund toate aspectele sociale, administrative și juridice. Rolul femeilor a fost sever restrâns, iar drepturile omului, în special libertatea de exprimare și accesul la educație, au suferit o regresie considerabilă. În plus, guvernarea actuală nu este recunoscută oficial de majoritatea statelor lumii, ceea ce limitează accesul Afganistanului la asistență internațională și parteneriate externe.

Totodată, sistemul politic actual este marcat de o lipsă de transparență și o concentrare de putere în mâinile unui cerc restrâns de lideri talibani, în care deciziile se iau în mod opac, fără consultarea populației sau a reprezentanților regionali. Există tensiuni interne între diverse facțiuni din cadrul talibanilor, în special între liderii politici și cei militari, precum și divergențe regionale între grupuri etnice precum paștunii, tadjicii, hazara și uzbecii.

Pe plan extern, talibanii încearcă să stabilească relații diplomatice selective, în special cu țări vecine precum Pakistan, Iran, China și Rusia. Cu toate acestea, lipsa unei structuri de guvernare legitime și a unui sistem politic previzibil complică aceste eforturi. Situația politică rămâne volatilă și depinde în mare măsură de contextul regional, de presiunile umanitare și de reacția comunității internaționale.

6. Economia

Economia Afganistanului este una dintre cele mai fragile și dependente din lume, afectată de decenii de conflicte, instabilitate politică și infrastructură deficitară. Până în 2021, economia se baza în mare măsură pe ajutorul internațional, care acoperea peste 70% din bugetul guvernamental și susținea sectoare-cheie precum sănătatea, educația și administrația publică. După revenirea talibanilor la putere, majoritatea donatorilor internaționali și-au suspendat sau redus drastic sprijinul, ceea ce a dus la colapsul financiar al instituțiilor publice și la o criză umanitară de proporții.

Agricultura rămâne coloana vertebrală a economiei afgane, angajând peste 60% din populație. Cu toate acestea, sectorul este afectat de secete frecvente, lipsa irigațiilor moderne și insecuritatea constantă. Afganistanul este unul dintre cei mai mari producători de opiu din lume, iar economia ilicită asociată drogurilor continuă să joace un rol semnificativ, în ciuda declarațiilor talibanilor că vor eradica această practică. De asemenea, produsele agricole de bază precum grâul, fructele uscate și șofranul reprezintă surse importante de venit pentru multe familii rurale.

În ciuda potențialului semnificativ în domeniul resurselor naturale — Afganistanul deține rezerve importante de litiu, cupru, fier și pietre prețioase — exploatarea acestor resurse este limitată din cauza lipsei de investiții, infrastructură, reglementări clare și securitate. Unele contracte miniere sunt suspectate de corupție sau de control de facto de către grupări armate locale. China, Iran și Pakistan și-au manifestat interesul pentru aceste resurse, dar investițiile majore sunt rare din cauza lipsei recunoașterii internaționale a guvernului taliban.

Sectorul bancar și financiar a fost grav afectat de înghețarea activelor externe ale băncii centrale afgane și de întreruperea fluxurilor financiare internaționale. Lipsa lichidităților și suspendarea sistemelor de transfer monetar au avut un impact direct asupra întreprinderilor mici și mijlocii și a familiilor care depindeau de remitențe. În acest context, economia informală a crescut semnificativ, iar supraviețuirea zilnică a populației a devenit tot mai dependentă de rețele locale de sprijin și de comerțul de bază.

Talibanii au încercat să stabilizeze economia prin măsuri rudimentare: combaterea corupției locale, colectarea de taxe și redeschiderea anumitor proiecte de infrastructură. Cu toate acestea, lipsa unei strategii economice coerente, izolarea internațională și presiunile sociale interne limitează grav capacitatea de relansare economică. Inflația, șomajul și insecuritatea alimentară rămân la cote alarmante, afectând în special femeile și copiii.